Dincolo de limite

35~La cumparaturi ~

Eram nervoasă din cauză prejudecăților lui. Se aud pași în spatele meu. Cineva din urmă îmi prinde spatele. Ma uit la Aiden care îmi zâmbea.
—Ce? Întreabă el mai vesel.
—Ce s-a întâmplat de te-ai răzgândit? Parcă nu voiai să mă întâlnesc cu Ryan.
—Păi nu vreau în continuare, dar cred ca aveam nevoie de o pauză, și de puțin timp cu tine. Pufnesc pe nas amuzată.

Mergem la mașina lui, ma urc în drapta iar el pornește mașina iar eu dau drumul la radio. Atunci începe o melodie K-pop de la trupa mea preferată și dau mai tare. Aiden se strâmbă dând mai încet.
—Hei ce faci? Strig la el dând mai tare. El accelerează  intrând pe șosea.
—Nu îmi place muzica asta!
—Tu ai ascultat vreodată k-pop?
—Bineînțeles că nu!
—Atunci de ce judeci! Nu mai fi așa pesimist! Ascultă!
—Dar sună rău, Madi!
—Te roog! Ai încredere! Își da ochii peste cap și cedează printr-un 'da' oftat. Eu chițăi și dau mai tare,  în boxe auzindu-se ultimul hit al celor de la BTS Boy with love

Ajungem repede la mall și mă dau jos din mașină fugind până la intrare în mall.

Intru în primul magazin de haine care îmi iese în cale și încep să mă uit printre haine.

Din spate vine Aiden gâfâind ușor și își pune mâna pe spatele meu.
—Deci? Ți-ai ales ceva?
—Așa repede? Ah nu!
—Poftim? Întreabă el pe o voce joasă.
—Am văzut câteva modele interesante dar trebuie să mă uit cam prin toate magazinele. Să-mi fac o imagine de ansamblu, pentru a putea compara raportul preț-calitate și abia apoi să cumpăr. Să nu mai slun că îmi trebuie și pantofi. Spun trăgându-l în alt magazin, specializat în rochii de seară. El oftează târându-și picioarele.

Mă uit printre sutele de rochii când una îmi atrage atenția. O rochie roșe mulată cu șireturi roșii pe margini și bretele subțiri.
—Madi...ne plimbăm de cinci ore, tot nu te-ai hotărât? Se plânge el ca un copil. Mă întorc către el cu rochia în mână.
—Ce părere ai? Spun eu punând rochia pe mine. El cască îndeptându-și ochii spre mine. O mică sclipire în ochii lui apare. Zâmbește dulce și se apropie punând-o mai bine pe șoldurile mele. Mă privește din nou cu niște ochi adânci și adorabili.
—Cred că asta ți se potriveste. Chițăi ușor și mă duc la o cabină de probă.

Ies timidă, tot îndreptând rochia. Aiden era cu spatele și cu mâinele în buzunar.
—Aiden?
—Mh? Se întoarce și pe față îi apare o expresie uimită, cu mici tente de mulțumire.
—Deci? Cum arăt?
—Ryan ar trebuii să muțumească tuturor sfinților că ai acceptat să mergi cu el. Sau că nu îl iau la pumni.
—Aiden! Spun încruntându-mă.
—Bine bine! Râde scurt și se apropie de mine. Își scoate o mână din buzunar și o pune pe talia mea.

Acesta mă privește în ochi, pentru o secundă privirea îmi fuge spre buzele lui cărnoase. Înghit în sec iar el își linge buzele.

În acel moment o voce subție se accentuează și se aude strigând:
—Pufuleeeeț! Aiden tresare și se îndepărtează punându-și mâna la baza nasului încruntându-se și închizând ochii.
—Nu.. Doar  nu-
—Aiden pufuleț! Dragostea mea! Spune Maria agățându-se din spate de gâtul lui Aiden. Pe mine mă bufnea răsul, dar am încercat să mă abțin.
—Maria, ce faci aici? Spune el obosit cu o privire inexpresivă.
—O pufuleț! Dar ai uitat? Îmi trebuie o rochie pentru petrecerea de săptămâna viitoare. Dar tu ce faci aici, cu.... Mijește ochii la mine iar eu spun zâmbind.
—Madison, domnișoară.
—Ah da! Scuză-mă! Spune ea cu un zâmbet tâmp.
—Păi...Va merge și ea cu Ryan la acea petrecere și avea nevoie de o rochie. Cum Ryan nu a putut venii m-a rugat pe mine să o duc.
—Aww! Pufuletele meu bun! Spune lipindu-și obrazul de el.
—Maria, nu îmi spune pufulete. Spune el ușor stânjenit.

Eu mă întorc în cabină schimbându-mă și mă strecor pe lângă ei mergâd la casă, pentru a plătii rochia.

Ies din magazin, nevrând să mă bag între ei, nu doream un scandal cu Maria. Însă a fost de milioane scena cu micul pufulete.

Stau câteva minute și mă gândesc la magazinele cu pantofi, după câteva minute pornesc spre un magazin de la următorul etaj.

Mă ajunge repede și Aiden care îmi prinde umerii, fiind în spatele meu pe scara rulantă.
—Hai de ce nu ai rămas cu Maria.
—Pentru că am vrut să rămă cu tine!  Rostește nonșalant.
—Aww!  Pufuletele e obraznic.  Spun chicotind.
—Madison! Rostește serios.
—Da?  Încorc capul roșie în obraji de la atâta râs.
—Nu sunt un pufulete... Spune promt si privindu-mă încruntat. Izbucnesc într-un râs isteric. Când ajungem la capătul scărilor mă împiedic din cauza râsului,  asta mă face să mă opresc.  El râde scurt și îmi ia punga cu rochie spunând:
—Lasă-mă să te ajut. Zâmbește dulce și o ia înainte spre un magazin de pantofi.

Mă plimb analizând perechile de pantofi. Mă aplec să mă uit mai bine la niște sandale. El vine în spatele meu,  aproape atingându-mi posteriorul, pentru  a-și arunca privirea peste încălțămintea bărbătească de pe raftul de sus.
—Dă-te te rog!  Spun încercând să par nepăsătoare.
—Mhâ?  A scuze. Spune zâmbind ușor cu colțul gurii
—Iubita ta e drăguță.
—Mda, este. Dar e cam prostuță. Replica lui mă face să chicotesc.
—M-am hotărât. Îi vreau pe ăștia. Spun arătândui o pereche de sandale cu toc treansparent, bareta de deasupra și curelele din jurul piciorului auri, iar talpa albă.

Mă duc la un scaun micuț. Mă încalț repede cu ei dar erau prea mici.
—Aiden!
—Mh?
—Cheam-o pe asistenta de serviciu. El face un semn către o femeie pitică slăbuță, cu părul blond drept și prins în coadă de cal.
—Da domnișoară. Spune ea zâmbind.
—Am nevoie de un număr mai mare. Patruzeci aveți?
—Vă rog să-mi da-ți un minut mă întorc imediat.
—Bineînțeles. Femeia pleacă grăbită spre o ușă mai ascunsă dintr-un colț am magazinului.

Aiden se apropie de mine chicotind subtil.
—Ce-i?
—Pe bune? Patruzeci? Mama ta era cunva rață? Sau scafandru?
—Scafandru?
—Labele de scufundare? Spune el ironic. Pe fața mea apare o expresie revoltată.
—Dacă te mai iei de picioarele mele o să folosesc pantofii ca armă de atac! El începe sa râdă, iar între timp se întoarce acea blondină cu o cutie albastră în măini.
—Aveți noroc, aceasta e ultima cutie. Îi probez fiind ușor sceptică.  Spre surprindere a mea îmi erau foarte buni.
—Sunt perfecți!   Spun privindu-l pe Aiden.  El zâmbește la mine și îmi face semn  să mă ridic. Îmi ia mâna și mă învârte ușor.
—Arăți superb!  Spune el.  Ochii noștri se întâlnesc.  Acea sclipire din ochii lui îmi ajunge până în străfundul sufletului.
—Hai să îi plătim și să mergem. El dă din cap și o ia înainte spre casă. Eu mă descalț și ajung repede lângă el. Pun pantofii pe tejghea și mă pregăteam să îmi scot cardul când Aiden îi dă deja suma de bani cash, ia punga în care se află cutia cu pantofii și mă ia de mână trăgându-mă afară din magazin.

După câțiva pași în afara magazinului mă opresc și îl privesc nedumerită.
—De ce ai plătit?  Pute-am să mi-o iau și singură.
—E o mică revanșă pentru nervii de acum câteva ore. Spune făcându-mi cu ochiul.  Eu chicotesc și îl trag de mână până la mașină.
—Ce vrei să faci? Întreabă privindu-mă curios.
—Dă-mi chelie și o să afli!  Spun controlându-l la buzunare le din spate.  El râde și scoate chelie din buzunarele gecii de piele. Mă urc la volan și pornesc în viteză spre parc.