Dincolo de limite

18~Prima petrecere~

Ajungem în fața unui hotel uriaș din centrul Vegasului, o clădire ecsuberant de înaltă. Arată strălucitor, iar mașinile de lux nu încetează să apară.  Prin jurul erau alte clădiri la fel de înalte și strălicitoare. Am văzut în apropiere un cazino, un club de noapte extrem de select și multe restaurante.
Aceasta clădire în schimb era imposibilă. Nici nu îi vedeam acoperișul.

Cobor din mașină și mă uit complet uimită de ce e în jurul meu. Adică m-am mai plimbat dar nu prin zonele astea atât de luxoase. Nu am văzut partea asta a Vegasului. E uimitor, într-un fel te atrage în marea de distracție și strălucire.

Mă trezesc din visat când aud zgomotul produs de portieră. Privesc către Aiden care coboară zâmbitor din mașină. Vine lângă mine mă apucă de talie și spune:
—Îți place?
—Glumești? E superb!
—Unii ar spune că e exagerat.
—Bine! Chiar nu este! Nu are cum! Nici într-o săptămână nu aș reușii să cunosc doar cartierul ăsta.
—Mă bucur că nu faci parte din categoria persoanelor, 'antidistracție'! Râdem amândoi iar el mă duce puțin mai aproape de intrare. Uite Medi, acolo e Daniel și îți va explica el mai multe.
—Aiden. Tu rămâni?
—Da. Trebuie să rezolv nistre treburi.
—Și? Așteptând să continue, știind că mai are de gând ceva.
—Și poate prind și eu o puicuță două. Spune râzând ceea ce mă mă face și pe mine să chicotesc.
—Ok, cuceritorule, merg să văd care-i treaba. Îl pup pe obraz și mă întorc îndepărtându-mă și spunând:
—Te las Don Juan! Băi Spaima femeilor! Râd și îl aud și pe el făcând asta ceea ce îmi așterne un zâmbet pe față.

Ajung în dreptul lui Daniel, iar el îmi zâmbește. Întind mâna să ne salutăm, el o strânge și se apropie de mine. Eu tresar ușor de la gestul lui dar acesta continuă, ducând până la capăt ce avea de gând. Îmi atinge obrazul cu al său, făcând asta și la celălalt.

Mă îndeamna să intru apucându-mă de talie, ceea ce mă dezgustă complet. Nu îmi place să mă atingă altcineva în afară de prietenii mei. Daniel îmi amintește de acel băiat care m-a agresat în prima mea zi de școală. Îh! Mă trec fiorii când mă gândesc. Daniel cheamă liftul și ne urcam repede fără a avea companie.
—Domnișoară Madison, îmi pare sincer rău de....pierderea avută. Vă rog să îmi acceptați condoleanțele.
—Mulțumesc, domnule Wiliams
—Te rog spune-mi Daniel.
—Ăm... Bine, Daniel.
—Uite Madison, noi vom avea contact mult timp de acum în colo, dar nu vreau să avem o relație încordată. Aș vrea să apelezi la mine dacă ai cunva nevoie de ajutor sau orice altceva. Părea că vorbește cu sinceritate, dar ceva din mine nu îl credea. Vreau să îți explic niște lucruri. Noi ne vom întâlnii maxim o dată pe lună, căci pot fi perioade fără evenimente sau la care nu este nevoie să vi. Este obligatoriu să stai o ora și jumătate. Mai ales acum când îți faci intrarea în lumea tatălui tău. Acum că mă uit la tine, semeni mult cu părinții tăi. Zâmbeste, iar în acel moment ușile liftului se deschid, el ma ia de umeri si mă ghidează către o masă plina cu mâncare și băutură. Acesta ia două pahare pline cu, vin cred, și îmi oferă unul.
—Ăă...Domnule, adică Daniel, mersi dar nu prea beau alcool.
—Medison, nu fi prostuță, dacă voia cineva să te drogheze o făcea de mult în plus e doar un pahar iar acest vin nu e tare. În final accept paharul și iau o gură din el. Este chiar bun. Îl urmez până la un grup de oameni așezați în jurul unei mese. Erau două cupluri și doi bărbați. Daniel se salută cu toți, iar mai apoi vine lângă mine si spune:
—Doamnelor și domnilor, aș vrea să am onoare să v-o prezint pe vestita Madison Smith! Aceștia scot un oftat surprin și fac ochii mari. Cele două femei  vin imediat la mine. Cea blondă mă îmbrățișază cu o mână și mă salută cum a făcut-o și Daniel la intrare. Îi răspun și zâmbesc.
—Oh, scumpo! Îmi pare rău de tutorele tău, ăă, adică de mama ta, Maryen a fost o femeie extraordinară. Avea un accent ciudat, ușor plictisit și dezinteresat. Eu sunt Catrin scumpo, Catrin Dupont. Îl știu pe tatăl tău dar nu mă asteptam să te țină secretă atâta timp scumpo! Serios!
—Mda, nici eu. Spun ceva mai încet dar replica mea provoacă râsul tuturor. Îi arunc o privire lui Daniel și observ că mă priveste cu o oarecare mândrie. Deci totul e bine. Mă mai relaxez, când vine cealaltă doamnă, brunetă și ceva mai înaltă, și se prezintă salutându-mă în același mod.
—Mă bucur să te întâlnesc în sfârșit draga mea. Eu sunt Sophi O'Nelli, și probabil ți s-a mai spus dar semeni extrem de mult cu mama ta.
—Ați cunoscut-o?
—Da! Toți de aici au făcut-o. Adică toți din această încăpere, clădire și oraș. Râde scurt alături de ceilalți iar eu ma rezum doar la un zâmbet.
—Mulțumesc! Doamnă!
—Oh te rog! Poți să ne spui pe nume draga mea! Tuturor!
—Ăm, bine, Sophi!

Am făcut cunoștință și cu cei patru bărbați aflâd ulterior că aceștia  sunt "anturajul"  lui Alexio. Alexio și cu ei sunt parteneri de afaceri, sfătuitori, aparători, prieteni și gașcă de ieșit. Asta fiind din liceu.

Pe tot timpul discuțiilor am băut două pahare de vin și cred că o să mă opresc la două. Am mai facut cunoștință cu o mulțime de alți oameni iar toată "prezentarea" asta a durat cam o oră. Ceea ce mă bucură așa nu mai trebuie să rabd decât o jumătate de oră până să plec. Deșii pot să spun că nu e așa de rău, într-un mediu ca acesta mă simt destul de....comodă.

Mă îndrept spre acea masă uriașă cu de toate pe ea pentru a-mi lua un suc sau poate un cocktail. Da am nevoie de ceva energie pentru a mai rezista chiar și o jumătate de oră. În timp ce încercam să aleg una din băuturi îl văd, undeva într-un colț, pe Aiden care se săruta cu o blondă slabă și exagerat de înaltă. Iau un pahar mai măricel, cu un conținut colorat ce miroase frumos, proaspăt și încep să savurez băutura ignorând  ceea ce făcea Aiden. Deci vorbea serios când zicea de fete.

De nicăieri apare lângă mine un băiat înalt bine făcut, cu părul șaten și ochii verzi. Îmbrăcat la costum cu un zâmbet frumos. Era chiar atrăgator. Mh! Să vadem cum o să-ți placă asta Aiden?! Băiatul mă privește  vesel și se prezintă.
—Hei! Tu ești Medison Smith. Eu sunt Nathan O'Brien. Dar aș vrea să îmi zici Nate.
—Ok, Nate. Mă mă bucur să te cunosc.
—Ști..
—Te rog nu îmi spune și tu că semăn cu mama că nu mai rezist. El râde și îmi pune mâna pe umăr.
—Ăm, nu. Ști foarte puțini au ocazia să îl vadă pe tatăl tău, cu atât mai puțin să îl cunoască personal. Nu prea se arată public. Dar acum că ești tu aici o să o facă mai des.
—Serios? Eu nu știam asta...Hei Nate câți ani ai?
—Mă bucur că te-am informat, Am optsprezece ani. Ști, voiam să te întreb defapt dacă ai vrea să îți fac cinste cu un orgasm.
Fac ochii mari și mă întorc cu totul către el.
—Poftim? Întreb șocată.
—Nu! Adica un cocktail. Este un cocktail care se numește așa.
—Aaa...râd ușor...da deacord doar dacă garantezi tu că e bun.
—Este am mai băut. Cu ce preferi? Pepene sau căpșune?
—Mmm.... Cred că pepene. Aprobă și se întoarce imediat cu două pahare. Unul de culoare verde și unul de culoare roșie.
—A, Madison, nu te-am avestizat. E destul de tare.
—Nu cred ca e o problemă.
Iau o mică înghițitură din el si gustul puternic revigorant îmi umblă prin corp.
—Wow Nate! E bun! E foarte bun! Mulțumesc!
—Nu ai pentru ce! Băiatul vine în fața mea și mă înpinge puțin lipindu-mă de masă. Lasă jos paharul și își pune mâinile pe talia mea.
—Ști Madison. Ești foarte frumoasă. Spune mângâindu-mi obrazul. Zâmbește și își coboară mâna de pe talie pe fund apoi se apropie din ce în ce mai mult. Ochii lui mă fixează și îmi atinge ușor buzele cu ale lui.

Deodată cineva îl smulge de pe mine dându-l cu câțiva pași mai în spate iar în fața mea se plasează Aiden cu pumnii strânși și mușchii încordați. Nate se apropie spunând:
—Hei ce faci?!
—Scuze, acum ai treabă! I-o taie repde și aspru Aiden.
—Dar nu am!
—O să faci rost dacă nu vrei un dinte lipsă și un gât rupt! Spune Aiden promt pe o voce joasă și amenințătoare. Nate se încruntă si spune din mers:
—Ști Madison ar fii trebuit să îmi spui ca ai un iubit gelos.
—Dar– Nu apuc să zic nimic fiindcă băiatul dispare repede.
Aiden se întoarce spre mine se apropie și spune încruntat: