Dincolo de limite

12~O discuție interesantă~

....Încet, încet, pielea mi se încălzește. Mă umplu de clăbuc și mă clătesc ușor. Mai am puțin și adorm. Mă pregătesc să ies și deschid ușa de le duș, în acel moment pe ușă intră Aiden, doar cu capul, spunând:
–Madison am găsit un tri-. Nu termina ce avea de zis, privirea i se oprește pe corpul meu fară nimic pe mine, simt cum o căldură îmi cuprinde obrajii, iar un fior rece mă străfulgeră. Închid repede ușa de la duș, aceasta fiind opacă în timp ce  scap un  țipăt.

Aud cum ușa se închide, îmi iau pe mine un prosop și ies din baie tremurând. Nu, nu îmi este frig, dar....m-a intimidat foarte tare ce s-a întâmplat. Oare toată chestia asta...e doar o șaradă pentru a mă face să mă culc cu el? Sau să profite de mine în vreun fel. Nu! Nu poate fi așa!.... Dar dacă este?! Mă lipesc de ușa băii după ce ies și îmi strând prosopul în jurul meu. Până la urmă mă hotărăsc să merg în camera unde o dusese pe Issa poate gasesc deva cu care să mă schimb. Nu apuc să mă mișc, fiindcă de acolo iese Aiden, cu niște haine în brațe. Mă uit la el, fiind ușor speriată și când se apropie de mine mă dau un pas în spate.  Acesta mă privește într-un mod îngrijorat și disperat. Scapă hainele și vine mai aproape de mine.

Își pune o mână în lateralul meu, iar eu zic cu o voce joasă și ușor tremurată.
–Ce vrei defapt?
Îmi întorc capul într-o parte și îmi strâng prosopul mai bine în jurul meu. El vine foarte aproape de mine, inima îmi bate în tot corpul, îmi ridică fața cu două degete sub bărbie și mă privește trist și îngrijorat.
–Îți este frică de mine?
Îl privesc în ochi și mă mai liniștesc. Nu știu cum, dar nu mă mai simt amenințată de nimic. Răsuflu oarecum ușurată spunând:
–Nu. Dar....
–Încă te mai deranjează incidentul ăla?
–Da....
–Nu-i nimic. O să fie bine. Crede-mă! Știu de vorbesc-
–Cum să ști tu de așa ceva? Tu ai putea fi unul din cei ce fac asta!
–Ce vrei să spui cu asta?! Eu nu sunt un psihopat!
–Ai dreptate! Ești unul care le fraierește! Se culcă cu fete și le lasă, mamă ce înțelegi tu! Având în vedere că ai atâția bani, după urma a unor lucruri nu tocmai legale, cum poți să spui că ști cum e să suferi! Cum e să suferi după părinții tăi. Crezi că nu am auzit zvonurile despre părinții mei? Ba da! Nu sunt așa fraieră!
Mă opresc din vorbint respirând repede. El se încruntă și zice ceva mai calm:
–Da?! Tu crezi că mi-e ușor să fac anumite chesti? Nu! Dar tu nici nu ști cu ce mă ocup!! Nu mai judeca! Nu mă ocup cu prostituție ca să ști și tu! În plus am și eu greutăți aici! Nu ști nimic despre mine! Ești doar o fetișcană răsfățată ce a fost pusă în fața unei mici probleme și este frustrată fiindcă nu reușește să o rezolve bătând din palme! După ce termină de vorbit și el respiră greu. Mă lasă mască ce a zis.

Pe ușa dormitorului, probabil, iese o femeie blondă, părul prins în coc, cu ochii negri, într-un halat pufos, și papuci de casă. Are cearcăne mari și pielea foarte albă, prea albă pentru o persoană normală, buzele sunt ușor vineții. Mă uit la ea și aceasta mă analizează cu o privire caldă și spune când Aiden se întoarce:
–Aiden, dacă ai de gând să petreci o noapte cu fata te rog nu o face aici. Pănâ nu o vede Issa. Aiden sare ca ars și se duce lânga ea și o ține de braț. Femeia are un zâmbet frumos pe buze, ca al lui Aiden.
–Mama! De ce nu dormi? Ști că ai nevoie de odihnă! Ți-ai luat medicamentele?
Mama lui? Așa arată? Cum de e blondă? Și de ce madicamente vorbește?
–Doamnă? Scuze de deranj! Sunt..... O prietenă! Spun zâmbind și înclinând capul. Încerc să destind situația și reușesc. Femeia râde scurt și spune:
–Așa se prezintă toate. Prietene de o noapte! Râd scurt și mă uit în jos apoi ridic din nou privirea. Îmi e un pic rușine că sunt doar în prosop.
–Eu sunt Madison Smith! Am avut un accident și m-am udat complet. Vă rog să nu interpretați altceva! Zâmbesc în continoare fiindcă femeia pare fericită. Deși pare a avea o boală destul de gravă.
–Mă bucur că nu ești ca celelalte. După ce te schimbi putem vorbii?
–Bineînțeles!
–Mama! Te-am trezit noi?
–Defapt, m-a trezit mirosul mâncării!
–Mama, dar nu îți face bine să mănănci la ora asta!
–Aiden! Sunt femeie în toată firea! Oricum o să mor într-o zi! Un gol în stomac mă apasă și un instinct mă face să spun:
–Domană! Cum să spuneți așa ceva?! Sunteți obtimistă dar nu așa se vorbește! Îmi încrucișez brațele la piept iar femeia zâmbește și spune:
–După ce te schimbi te aștept în camera mea!  Intră înapoi în camera de unde ieșise, iar Aiden mă privește ușor stănjenit.
–Cred că ar trebuii să te schimbi. În dormitorul meu ai ceva de schimb.