Pov.Jungkook
Respir greu din cauza presiunii care a pus stăpânire pe mine.
Acest... varcolac sau ce o fi el a început sa mă atingă începând cu fata mea.
Se transforma iar eu rămân tăcut și cu privirea în alta parte.
E om. Seamănă cu un om.
Pov.Autor
Jungkook își închide ochii și așteaptă sa plece însă acesta nu făcea ceea ce Jungkook voia.
Băiatul din fata lui își coboară ușor mâinile pe talia subțire a lui Jungkook începând sa îi mângâie cu o mana spatele.
-Lasa-ma...șoptește Jungkook
Băiatul se oprește din a-l atinge pe Jungkook și se uita intens la el.
-De ce? Ai uitat ce ai făcut?
Jungkook înghiții în sec când auzii cuvintele.
Regreta ca a făcut asta. Voia sa spună ca îi pare rău însă scuzele chiar nu ajutau în momentul ăsta.
Voia sa fie acasă, în pat lui și sa se distreze cum știa el mai bine. Sa se uite pe telefon și laptop la seriale dar din cauza unei nenorocite de provocări acesta avea acum de suferit.
-Am întrebat ceva! Acesta s-a răstit la Jungkook care mai avea puțin și pleca pe lumea cealaltă din cauza fricii.
-A fost o provocare...
-Lasa-l, Jimin! Mă ocup eu!
Cei doi și-au îndreptat privirea spre cel care a zis asta.
După un copac apare un tip brunet și înalt, bine făcut care se apropie incet de cei doi.
-Jimin, lasa-l! Am sa mă ocup eu de el. Du- te rog unde ai treaba.
Jimin regreta ca trebuia sa facă ce i se spune dar așa era mai bine pentru Jungkook dacă nu voia sa fie mai rău decât a fost.
-Nu știu ce a fost în capul tău dar nu trebuie sa mai vi pe aici dacă ți la viața ta. Jimin nu e chiar atât de bun cu oamenii și sincer sa fiu nici eu însă sunt puțin mai îngăduitor și cu mai multa minte fata de el.
-Mulțumesc.... ă..
-Taehyung. Kim Taehyung. Tu?
-Jungkook. Jeon Jungkook.
Jungkook începu sa meargă spre ieșirea din pădure care nu era chiar atât de departe.
De data asta a avut noroc iar dacă viața ar vrea ca el sa se întoarcă aici, atunci o sa fie clar ca nu mai poate scăpa din mâinile lui Jimin, dacă chiar așa îl cheamă.
După câteva minute de mers a ieșit din pădure și a început sa alerge pana acasă la el.
Era fericit ca a scăpat și nu mai voia nici mort sa mai calce pe acolo însă ce nu știa el era faptul ca în tot acest timp Jimin l-a urmărit pana acasă.
