Pov.Autor
-Cum te mai simți? Taehyung
-Mai bine. Jungkook
-Eu tot nu înțeleg cum s-a întâmplat asta! Namjoon
-I-a venit rău și a căzut. Mă rog era sa cada. Yoongi
-Vreau sa fiu singur. Jungkook
Toți șase au ieșit din camera lui Jungkook lasandu-l pe acesta în pat.
Si-a strâns picioarele la piept și fără sa mai poată rezista tentației a început sa plângă.
Plângea în liniște. Nu voia sa îi deranjeze pe ceilalți.
Se gândea la Jimin și la zilele negre pe care o sa le duca de acum cu el prin preajma lui.
Jimin și Taehyung vor sta lângă el. Lângă casa lui iar dacă Jimin devenea obsedat din a-l vizita pe Jungkook atunci acesta putea sa își ia adio de la zilele frumoase petrecute singur sau cu prietenii.
Un ciocănit se aude la ușă acesta urmând de o voce groasa și calda pentru Jungkook.
-Pot sa intru? Jimin
Jimin păsii încet înăuntru fără sa primească înapoi un răspuns și se pune pe pat, lângă Jungkook care se îndepărtă puțin de el.
-Nu trebuie sa iti fie frica de mine. Ti-am zis. Jimin
-Nici bine nu îmi e. Jungkook
-N-ai de unde sa știi! Vezi tu, viitorul poți sa ti-l creezi și singur. Jimin
-Tu l-ai creat? Jungkook
-Tu ce crezi? Jimin
-Cred ca da și mai cred ca- Jungkook
Jimin îl întrerupe cu degetul lui aflat acum pe buzele lui Jungkook.
-Multe cuvinte strica acum dar multe fapte vor explica totul inclusiv viitorul tău care va avea legătură cu al meu. Nu crezi asta, Jungkook? Jimin
-Ba da... cred. Jungkook
Jimin rade ușor și se îndepărtează de Jungkook nu înainte de a se mai uita la el apoi îl lasă singur în camera nu pentru mult timp.
Jungkook coboară scările după el unde ceilalți stăteau pe canapea de vorba însă atenția le fu atrasa de Jungkook.
-Nu va opriți. Jungkook
Acesta se pune pe jos lângă Taehyung și se uita atent la ceilalți.
