Mireasa în geaca de blugi

❦ Capitolul 43 ❦

          Îi pot simți zâmbetul în sărut și brusc, simt cum o dorință aproape de neoprit de a-l pocni mă cuprinde. Dar nu o fac. Nu apuc. Se ridică în picioare și, fără să mă privească, își dă jos blugii și rămâne doar în boxeri. Îmi feresc rușinată privirea.

            Da, Bless, bravo. Îți e rușine să-l privești, dar mai ai puțin și explodezi de nerăbdare să faci dragoste cu el.

            Îl simt mișcându-se. Apucă geacă de blugi pe care mi-a dat-o jos mai devreme și o pune sub mine, ridicându-mă și manevrându-mă ca pe o păpușă de cârpe. Sunt prea emoționată să vorbesc.

            — Bless, îmi șoptește numele, când se pune din nou peste mine, acoperindu-mi trupul cu al său, aproape sufocându-mă din cauza căldurii pe care o simt în jurul meu.

Îmi sărută urechea, mușcându-mi apoi ușor de lob. Brațele tot îmi rămân pe poziții, mai încordate ca niciodată.

            — O să mă opresc oricând îmi ceri.

            — Vreau să fac asta, dar...

            Îmi pierd cuvintele.

            — Dar? îmi apucă ușor bărbia, ridicându-mi capul până îl privesc în ochi.

            De parcă așa aș vorbi mai ușor.

            — Dar este prima dată, șoptesc, ca și cum doar el trebuie să audă asta, iar noi nu suntem singuri, în mijlocul pustietății.

            Clipește de două ori, rapid. Surprins. Vestea îi transmite un șoc în tot corpul.

            — Dar...

            Nu știu ce vrea să spună pentru că îl întrerup:

            — Mereu am visat că o să fie cu soțul meu, în noaptea nunții... că o să mă dăruiesc celui care mă iubește cu adevărat... și pe care îl iubesc cu adevărat.

            Un zâmbet cald, tandru, îi apare pe chip. Și, undeva între șoptit și cel mai jos ton al său, îmi spune:

            — Eu, în noaptea asta, o să fac dragoste cu soția mea. Dacă mă lași, la fel vei face și tu.

            Sensul cuvintelor sale mă izbește direct în inimă și l-aș îmbrățișa dacă nu ar trebui să mă acopăr cu brațele. Dar simt cum inima mi se topește și scurge prin interior, atingându-mi toate organele și dându-le foc.

            — Ai încredere în mine? mă întreabă.

            — Ești singurul în care am încredere, răspund repede, fără să stau pe gânduri.

            Dar e adevărat. Este singurul în care am încredere. Când vine vorba de el nici măcar în mine nu mai am încredere.

            Își pune mâinile peste ale mele, și degetele noastre se împletesc. Mă strânge și își lipește în totalitate trupul de al meu, iar buzele îi ajung pe gâtul meu. Îl sărută. Îl mușcă. Apoi își trece limba peste locul acela sensibil. Și repetă. Mă pierd în săruturile lui. Simt cum îmi ia mâinile de pe piept, așezându-le de o parte și de alta a capului meu, cu degetele noastre împletite ca într-o promisiune veșnică.

            Îi simt săruturile umede cum coboară pe claviculă. Apoi tot mai în jos, printre sâni. Prima dată îi simt buzele pe cicatrice. Aceeași care m-a eliberat cu doar o zi în urmă și mi-a dat curajul să fug. Ca și cum ar știi asta, o sărută de parcă timpul s-a oprit în loc pentru noi. Iar pe mine reușește să mă ridice până la cer. Apoi sărută unul dintre sâni, ajungând în final la sfârc. Îl ocolește, iar eu aproape gem de frustrare. Cred că devin și nimfomană și bipolară în același timp. Într-un final, se apropie de el. Dar nu-l atinge. Mă înnebunește, probabil privindu-l, sau naiba știe ce face acolo, pentru că îi simt respirația pe el. Mă înfioară. Și nu îl pot privi. Nu pot transmite corpului nicio comandă. Nu apuc să mă gândesc prea mult la asta, totuși. După ce îl atinge o dată cu buzele, mi-l cuprinde cu totul.

            În acel moment, trupul îmi e străbătut de un curent electric, ca și cum abia acum s-ar trezi la viață. Picioarele, fără să vreau, mi se înfășoară în jurul taliei sale, dintr-un pur instinct pe care nici nu știam că îl am până acum. Îl strâng în timp ce el soarbe toată energia din mine. În același timp, își desprinde o mână de-a mea și îl simt cum își dă boxerii jos, iar a mea ajunge în părul său, trăgând din nou de el, atât de tare încât sunt sigură că mai târziu o să mă simt prost. Aud zgomotul produs de elasticul boxerilor și îl simt pe pielea mea. Tare. Fierbinte. Catifelat.

            Deschid ochii pentru prima dată de când este deasupra mea și tot ceea ce văd este cerul, încărcat de mii și mii de stele. Îmi fixez privirea pe ele, studiindu-le, chiar dacă am făcut asta timp de o oră. Nu îmi pot lua ochii de la ele și nici nu îmi pot imagina ceva mai frumos. Îl simt cum cu o mână caută în buzunarul blugilor ceva, probabil un prezervativ.

            — Hex, îi șoptesc numele inconștient, pierdută în privitul stelelor și în senzațiile provocate de el. Te iubesc.

            Încremenește deasupra mea, dar nu-mi pasă. I-am spus-o. Poate e cel mai prost moment. Sau cel mai perfect. Habar n-am.

            Se uită la mine și mă sărută pe buze de această dată. Poate nu mi-o spune în cuvinte, dar tot ceea ce transmite felul în care mă sărută este iubire.

            Apoi, îl simt. E la un pas să îmi ia unul din puținele lucruri pe care le-am controlat în viața mea. Sau am crezut că îl controlez, pentru că, și abia acum realizez, dacă Hex ar fi vrut să controleze asta, ar fi făcut-o. Dacă ar fi vrut să se culce cu mine mai devreme, ar fi făcut-o. Iar controlul asupra virginității mele a fost doar o iluzie. Mereu a fost a lui.

            Dintr-o singură mișcare, mi-o ia definitiv. O durere ascuțită mă străbate, făcându-mă să icnesc și să scot un scâncet chinuit, pe care el mi-l absoarbe, sărutându-mă. Simt cum o lacrimă îmi cade pe obraz. Dar atât durează totul, câteva clipe. După aceea, durerea se risipește încet, până dispare aproape complet. Rămâne doar rețeaua de electricitate și de fluturi și de extaz care s-a creat în trupul meu de când l-am revăzut pe Hex, funcționând la capacitate maximă, sunt convinsă. Se mișcă puțin și, de această dată, niciunul din sunetele pe care le scot nu mai este de durere. Ceea ce simt... nici nu poate fi descris în cuvinte.

            Nu știu cât durează. Nu știu cât timp îl simt înăuntrul meu, dar, pentru mine, ține o veșnicie. Și totuși este prea puțin. Toate acele senzații minunate explodează prea repede. Hex îmi șoptește numele și îl simt cutremurându-se deasupra mea. Fascinată, îl privesc, pierdut în același extaz pe care l-am experimentat și eu.

            E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată.

Toate comentariile care nu contin altceva in afara de „next" vor fi sterse