Trec pe lângă ea fără să o mai privesc şi ies din casă fără să mai dau peste mama, ceea ce mă bucură. Nu mai am ce să îi mai zic şi nici starea necesară ca să o revăd. I-am spus tot ce aveam de spus aseară.
Imediat cum deschid uşa casei îl văd pe Hex cum se uită spre mine. Inspir suficient de subtil cât să nu îşi dea seama că mă încurajez şi ies, apoi închid uşa în urma mea. Nu vine spre mine. Stă pe loc, la câţiva paşi distanță şi aşteaptă să ajung în faţa lui.
O fac. Şi când o fac, mă uit spre motorul lui, parcat în acelaşi loc unde şi-a pus şi Tristan maşina. Motorului lui a fost precum calul alb. Ieri mă urcam cu atâta uşurinţă pe el, de parcă era totul atât de firesc. Astăzi... mă simt ca în liceu, când visam să ajung pe el, în spatele lui Hex. Dar ştiam că nu se va întâmpla.
Aşa şi acum. Nu se va mai întâmpla.
Apoi mă uit spre Hex.
— M-ai păcălit ca să te căsătoreşti cu mine? îl întreb din nou lucrul al cărui posibilitate îmi frânge cel mai tare inima.
Nu a fost micul detaliu cu închisoarea. Poate nici măcar minciuna în sine. Ci posibilitatea ca el să mă fi păcălit ca să obţină ce îşi dorea.
— Nu, Bless. Îţi jur... lasă-mă să îţi povestesc lucrurile din perspectiva mea. Aşa vei înţelege mai bine.
— Cum mai pot avea încredere în tine?
Are părul mai răvăşit ca niciodată şi nişte cearcăne întunecate stau sub ochii săi, ca dovadă pentru mine că nu a avut o noapte mai uşoară decât a mea.
— Încă porţi lanţul la gât.
Brusc, metalul mă arde. Când îl vede în jurul gâtului meu, până să intre sub tricou, parcă îl cuprinde uşurarea. Lanţul acela este tot ce simt că am pe mine. În rest, sunt total dezgolită, gata ca el să îmi citească suferinţa şi durerea zugrăvite pe fiecare centimetru al trupului.
— Te ascult, este tot ce îi spun.
Inspiră. Cred că se aştepta să îl izgonesc. Dar el nu ştie că nu pot face asta.
— Acum câteva luni, mi-am îngheţat anul de la facultate pentru a avea grijă de bunica mea din Anglia. Ea a murit, în ciuda tuturor eforturilor mele. Mamei şi tatei nu le-a păsat de ea, dar pentru mine, femeia aceea a fost tot ce pot numi „familie". După ce a murit, am intrat în nişte cercuri periculoase. Nu am făcut nimic rău, dar dacă aş mai fi stat cu ei, aş fi făcut. Când au văzut că vreau să mă reîntorc la vechea mea viaţă, mi-au întins o capcană. Nu le ştiam intenţiile şi nici nu bănuiam că ei suspectează ceva legat de mine, aşa că atunci când m-au invitat într-un club, am acceptat. Ei ştiau că urma să fie poliţia acolo. Pe scurt, am fost acuzat pe nedrept de posesie şi vânzare de droguri. Mi-au înscenat totul. Sentinţa cu puşcăria atârna deasupra capului meu. Nu ştiu dacă tata m-a crezut că aş fi nevinovat, dar mi-a zis că mă scapă doar dacă accept să mă căsătoresc cu o fată aleasă de ei. M-au cam şantajat emoţional. M-au făcut să cred că eram vinovat pentru că intrasem în acea situaţie. Nu ştiam care este fata şi am acceptat, îngrozit de ce s-ar fi întâmplat dacă nu acceptam. Când am aflat că este vorba despre tine, m-am panicat şi am vrut să fug, ca tu să nu trebuiască să te căsătoreşti cu mine. Apoi te-am văzut pe tine balansându-te de la parterul ăla, agăţată de naiba ştie ce, pe punctul să cazi. Aşa că m-am decis să fug împreună cu tine. Dar nu ca să te conving să ne căsătorim... ci mai mult ca să îţi fiu alături. Oricum fără tine nu avea cum să fie o nuntă, aşa că degeaba rămâneam. În plus, m-am gândit că dacă fugim amândoi, când ne întoarcem nu o să se ştie cine a venit cu ideea şi consecinţele o să fie mai uşoare pentru tine. Nu ştiam nimic spre cum te-a convins mama ta să te căsătoreşti, ştii asta. Şi ştiam că îţi pasă de ce îţi zice familia, că nu eşti ca mine. Aşa că dacă asta era suficient de important cât să te răzvrăteşti şi să fugi... chiar nu am vrut să o faci singură.
Mai e doar un capitol. Si epilogul. Si se termina si povestea asta. Nu stiu de ce ma simt atat de nostalgica cand ma gandesc la asta, la Hex si Bless.
Ce parere aveti de ei? De povestea lor, de carte in general. Sunt super curioasa. Si daca tot se apropie finalul, m-ar ajuta un feedback❤️
CITEȘTI
Mireasa în geaca de blugi
Roman d'amourFINALIZATĂ Se simțea bine departe de casă și de strictețea părinților. Practic, abia scăpase. Însă acum, după doi ani, se simte nevoită să se întoarcă, doar ca să primească lovitura finală. Vestea că va trebui să se căsătorească cu un străin îi zdr...