Mireasa în geaca de blugi

❦ Capitolul 16 ❦

          Ăsta nu e un joc de societate.

          Și nu îmi place. L-am mai jucat cu cei de vârsta mea. Nu credeam că cei care termină liceul și teoretic au un grad acceptabil de maturitate se mai joacă asta.

          Sticluța se oprește din învârtit cu capul spre o blondă și cu capătul spre un tip pe care cred că îl cheamă Jay. Amândoi se ridică fără să comenteze prea mult.

          Tomas, cel care rotește de fiecare sticlă, se ridică și el. Scoate un prezervativ din buzunar, iar – probabil – Jay îl ia rânjind. Blonda se face că nu vede scena, dar nu pare prea deranjată. Huh, ca să vezi. Eu sunt singura deranjată, mai ales că văd asta a nu știu câtă oară. Mă întreb unde încap prezervativele alea în buzunarul lui Tomas, totuși. A scos vreo zece până acum.

          — Bucurați-va de cele șapte minute în Rai, le urează cu un zâmbet șmecher pe chip.

          Cei doi se îndreaptă spre ușa de sub scările care duc la etaj și o trântesc în urma lor. Îmi iau privirea din direcția aia și încerc să par indiferentă.

          Sierra mă prinde cu fermitate de braț, amintindu-mi din nou că nu pot pleca de-aici. Cu toate că vreau. Dă-l naibii pe tata, sunt sigură că îl dezamăgesc mai tare dacă intru într-un dulap cu un tip la întâmplare.

          — Și Zeus se pregătește să decidă iar, spune Tomas, așezându-se și întinzându-se după sticlă.

          Câteva râsete răsună din cercul în care stăm așezați.

Dar toate se opresc, atunci când Hex își face apariția, cu o sticlă desfăcută de Corona în mână. Se salută cu câțiva băieți și le zâmbește unor fete. Le văd cum ar vrea și ele să își facă vânt.

          Liniștea se lasă cu adevărat când Hex se așază în singurul loc cât de cât liber din cerc. Exact în fața mea. Golul ăla liber între persoane m-a determinat să mă așez aici, special să nu pice sticla pe nimeni altcineva în caz că mă nimerește pe mine. În capul meu, chiar ajută.

          Brusc, chiar îngrijorător de brusc, revine valul de căldură de mai devreme. Mă urăsc.

          — Hex, omule, mă bucur că te-ai alăturat, exclamă tipul grăsuț cu care a vorbit mai devreme.

          Hex îl privește și sunt destul de sigură că ar fi ignorat pe oricine altcineva i-ar fi zis asta, dar venind de la tipul ăla, îi face cu ochiul. Cred că sunt prieteni buni. I-am văzut mult împreună în seara asta. Dacă stau să mă gândesc, cred că i-am mai vîzut împreună prin liceu. Și Hex apare la puțin timp după ce a venit el. Probabil a venit pentru el. Nu prea cred că Hex are nevoie de jocuri ridicole că să ajungă în vreun dulap cu o fată.

          — Când ai ajuns tu Zeus? întreabă cineva din cerc, iar venirea lui Hex încetează să mai fie în centrul atenției.

          — Mă-ta m-a făcut.

          Îmi abțin datul ochilor peste cap.

          — Ce caută Zeus la un joc cu sex? întreabă altcineva, iar eu nu fac decât să îmi întorc capul după vocile care se aud.

          Dar ajung inevitabil să mă uit la Hex. Stă mult mai departe de mine decât a stat când eram pe canapele, dar tot îl văd perfect. Îi văd chipul simetric, maxilarele tari, ușor pătrățoase. Părul îi este mai lung în creștetul capului și îi stă incredibil de ciufulit. Singura pată de culoare de pe el este geaca de blugi, de un albastru deschis. În rest totul de pe el este negru. Ah, și lanțul de metal care îi atârnă de pantaloni strălucește în lumină puțin, alături de cel de la gât, de care atârnă ceea ce am vazut pe canapele că este un inel. Iese în evidență. E frumos. Este cel mai frumos de-aici și cel mai frumos din liceu. Este cel mai dorit de toate fetele și știu că se bucură din plin de aceste lucruri. Reputația lui de băiat rău a ajuns până în toate cotloanele școlii și am fost cu ochii pe el suficient cât să știu că se ridică la nivelul ei. A vorbit cu o grămadă de fete, o grămadă l-au atins și cu una chiar s-a sărutat. Și acel sărut trebuia să se întâmple oriunde, mai puțin într-o mulțime de oameni. Nu că acestei mulțimi de oameni i-ar fi și păsat. Poate doar celorlalte fete, care se uitau visătoare la ei.