Aproape de tine

Capitolul 1

        
         Numai ce am părăsit New York-ul si deja imi lipseste. Pentru o tânăra autoare de succes plecarea din lumina reflectoarelor pentru două luni poate fi fatală fară o întoarcere fabuloasa. Ieri participam la cea mai strălucitoare pertrecere a anului, iar acum mă îndrept spre nicaieri. Mai exact un orășel aflat între graniţa dintre Statele Unite si Mexic, acolo unde se afla tabăra de vară a mătușii mele Beatrice.
      
     Noaptea s-a facut stăpână pe oraș și  colo, colo se mai vede câte o luminiţă care strălucește leneșa de la vreun bec nears care ar  trebui să alcătuiască iluminatul stradal. La fiecare colţ există câte un bar sau vreun minimarket care strălucește de reclame colorate lipite pe geamurile din sticlă. Casele perfect aliniate cu garduri simple din lemn vopsit în alb sunt cufundate în liniște si beznă, vegheate de câte un câine leneș care uneori latră la vederea vreunei mașini.
      
      Am ajuns in fata ușii casei dupa vreo cinci ore de mers cu mașina. Traficul a fost liniștit și asta ne-a facilitat ajungerea. Am bătut de câteva ori in ușă până să-mi deschidă cineva. În cadrul ușii a apărut o femeie bătrână, subţire, cu părul albit prins într-un coc la ceafă, cu faţa palidă brăzdată de riduri, dar cu acea scânteie prietenoasă în ochi pe care am recunoscut-o a fi a matușii Beatrice. S-a schimbat mult de cand nu am mai vazut-o și cred că și restul s-a schimbat la fel mult.
     
      -Cu ce vă pot ajuta?
     
     -Buna matușa Bea, mai ai vreo camera liberă, am întrebat încântată, văzându-i expresia feţei care a trecut de la indiferentă la uimire.
   
     -Danny, dragă, de ce nu m-ai anunţat ca vii? Haide, intră! Cred că tatăl tău are niște explicaţii de dat.
     
    -Sincer,și pentru mine a fost o surpriză.
       
     Locul nu mai e așa dezordonat pe cum mi-l amintesc. Pereţii sunt împodobiţi cu zeci de tapete colorate fiecare întruchipând câte unul dintre locurile cele mai celebre din lume: Parisul cu Turnul Eiffel, Londra cu Big Ban-ul, New York-ul cu Statuia Libertăţii, Rio de Janeiro cu Statuia lui Iisus si alte zeci de locuri în care am fost în turnee, dar nu am avut  niciodată timp să le vizitez. Admiram mereu priveliștea de la fereastra hotelului, neavând voie să părăsesc incinta lui.
      
      -Îţi plac, nu, m-a intrebat matușa oprindu-se la câţiva pși de mine.
      
     -Da, sunt minunate! Ai fost peste tot?
      
     -Da. Am vizitat cele mai importante locuri din lume in cateva luni, a fost superb!
       
     Mă simţeam oarecum umilită deoarece eu care am trecut prin toata lumea nu am fost în stare să mă opun părinţilor și să vizitez măcar jumatate din locurile în care am fost.
       
      -Ce ai zice să te conduc sus? De când n-ai mai trecut pe aici bănuiesc că ai cam uitat cum merge.
       
     -Sigur!
       
     Livingul enorm era tot același. Șemineul imens din căramidă ornamentată își face veacul tot lângă peretele plin cu tablouri pictate de mătușa și cu câteva din ale mele de când aveam vreo doisprezece ani. Ferestrele care ocupă jumatate din perete sunt acoperite cu perdele mov din matase fină. Canapeaua și fotoliile albe si negre sunt așezate în jurul unei măsuţe de cafea din lemn de trandafir sculptat si finisat pana a ajuns să lucească în lumina jucăușă, portocaliu-gălbuie a focului din șemineu. Candelabrul, alcătuit din zeci de lumânărele, aruncă o lumină slabă care dă un farmec aparte locului, dându-i o nuantă regească și sofisticată. Scările spiralate care duc la etaj sunt acoperite cu un covor roșu, lung care ajunge de sus pana jos. Balustrada veche din lemn este inlocuită cu una din sticlă albastră, semn că copii mici au crescut si nu mai coboară de la etaj alunecand pe ea.
      
      Etajul nu s-a schimbat cu nimic în ultimii patru ani. Pereţii sunt plini cu tablourile copiilor care au fost aici in tabara. Tradiţia mătușii mele este ca fiecare copil care a stat aici mai mult de doua zile, să picteze un tablou despre orice și să  îl semneze. Și așa se explică cele câteva tablouri cu Spider Man sau Thor. Am ajuns în capătul holului unde se afla ușa fostei mele reședinţe pe care scrie "Aici locuiește prinţesa". Matușa scrisese asta la rugămintea mea și chiar își dăduse silinţa. Scrisese cu litere mari și mici, șerpuite și ondulate care ocupau aproape  jumatate din ușă. Interiorul e neschimbat. Patul mare cu baldachin roz se află tot langă fereastra umbrită de perdele roz în aceasi nuantă. Șifonierul din lemn de brad plin de abţibilde colorate e deschis parcă asteptandu-mi hainele. În șemineul din piatră fină de lac  mocnește un foc plăcut care transmite raze timide de lumină în toată camera.
      
       -Ţi-e foame? Vrei sa îţi trimit pe cineva cu mâncare?
      
      -Nu, mulţumesc. Am mâncat în oraș.
     
      -Bine. Micul de jun se serveste la ora nouă în salon.
      
     -Bine. Noapte bună!
      
     -Noapte buna,scumpa mea și mă bucur că te-ai întors.
      
     -Si eu!