Aproape de tine

Capitol Special

        De câteva ore stau trântit pe canapea și mă uit la o emisiune plictisitoare. E Anul Nou, știu, dar nu mă prea pasionează ieșirile în club. Prefer să stau aici, cu Danny cuibărită lângă mine.

       A adormit demult, dar nu vreau să o trezesc. Îmi trec degetele peste părul ei blond care stă revărsat peste pieptul meu. Îi sărut fruntea și îi simt respirația regulată.

       În urmă cu doi ani nu aș fi crezut că voi ajunge să iubesc o persoană atât de tare încât să nu pot trăi fără ea. Îmi amintesc cum am cunoscut-o și zâmbetul îmi apare brusc pe față.

       Era atât de arțăgoasă la început. Atât de fascinată și de frumoasă. Era să fie călcată de Andy, dar mândria ei era prea mare. Nu îmi putea mulțumi ca un om normal. Râd în sinea mea și mă mai uit o dată la ea.

        Mă crezuse un muncitor și de aceea mă evita. Fața pe care a avut-o când am coborât de pe scenă, după primul concert la care a asistat nu am uitat-o nici acum. Era geloasă, știu asta. Se citea pe fața ei. Sunt de acord că am fost mereu puțin acru și antipatic cu ea, dar nu am avut de ales. Trebuia să o țin la distanță. Eram defect.

       Planul meu nu a mers. Mă apropiam de ea în fiecare secundă în care stătea lângă mine. Zidul meu se prăbușea pietricică cu pietricică.

       Îi mângâi cotul dezvelit și îmi vine în minte momentul în care am văzut-o prima data aproape golă.

      Am bătut la ușa ei, dar nu a răspuns. Am deschis-o și mi-am vârât capul înăuntru. Trebuia să o trezesc dacă încă dormea. Am auzit apa la duș și am decis să o aștept. M-am pus pe marginea patului și m-am întins, așteptând să iasă.

        Când am văzut-o am crezut că cad jos din pat. Nu mai văzusem ceva atât de fragil. Stătea cu ochii larg căscați și se uita la mine cu ochii cât cepele. Mi-am dat seama ca am speriat-o. Nu îi puteam arăta ce simt așa că am afișat masca de arogant necioplit. Am făcut mișto de ea și când să plec i-am sărutat umărul. Și acum simt senzația electrizantă care mi-a fulgerat prin tot corpul.

        Zâmbesc și o aud cum începe să respire pe gură. Buzele subțiri îi erau întredeschise și aerul ieșea ușor printre ele. Prima dată când le-am sărutat a fost magic. Am profitat de slăbiciunea de care dădea dovadă după cearta cu Mark. Atunci i-am promis că nu am să o mai fac niciodată fără acordul ei. Multitudinea de emoții și senzații pe care mi le dezvăluiau acele buze m-a speriat și am fugit ca un laș, lăsând-o acolo, singură și debusolată.

       Întâlnirea ei cu Cristian mi-a demonstrat cât de mult mi-o doream doar pentru mine. O iubeam, dar nu mi-am dat seama. Am încercat să fug atunci când am realizat asta. Am încercat să fug de tot. A țipat la mine cu câteva zile înainte. "Nu mai e nimic de explicat. Am avut dreptate când am ales să stau departe de voi, bărbații! Singurul de care nu am fost în stare ai fost tu".

       Eu am fost alesul, dar am fost și un laș în același timp. Nu am putut decât să scriu câteva rânduri și să-i las plicul pe sub ușă. Îi era mai bine fără mine. Știam asta. Nimeni nu mă voia în viața sa, de ce să o fi făcut ea.

      Am reușit să ies pe poarta taberei și am condus spre ieșirea din oraș. Am călcat pedala de accelerație și atunci am văzut imaginea ei plângând ca și în acea seară în care ar fi trebuit să o conduc spre casă.

        Am călcat frâna brusc și am ieșit de pe drum. Mi-am așezat capul pe volan și mi-am adunat gândurile. În orice o vedeam pe ea. În absolut orice.

        Atunci am luat o decizie. Mă voi întoarce la ea. Am intrat din nou pe drum și am luat-o spre bar. L-am sunat pe Mark și mi-a promis că va fi acolo.

       Am urcat pe acoperiș și am savurat priveliștea. Am auzit cum ușa grea s-a deschis și am știut exact cine e. Am vrut să alerg înspre ea. Să o sărut și să o ștrang în brațe, dar am preferat să stau pe loc.

       S-a apropiat de mine și încă rămâneam șocat în fața frumuseții ei. Părul blond, buzele roșii și obrajii colorați de la căldură îmi păreau așa de fascinați. Adoram fiecare părticică din ea, mersul, felul de a vorbi și chiar și felul în care țipă la mine. O iubeam. Atunci am aflat cu siguranță.

       "Te iubesc, William", mi-a spus. Și eu o iubeam din toată inima.

        Se fâțâie puțin și deschide ochii. Îi zâmbesc și îi aștern un sărut pe frunte și mai apoi cobor spre buze.

       – Te iubesc, îi zic și o sărut din nou.

      – Și eu te iubesc, zice și zâmbește luată pe nepregătite.

       O ridic la mine în poală și încep să îi sărut gâtul și mai apoi urc spre bărbie. Ea își agață degetele în părul meu și geme ușor când o mușc de lobul urechii.

        O iubesc atât de tare... Acum știu asta.

      – Ușurel, îmi zice și rânjește. Abia m-am trezit.

       – Te ajut eu să te trezești, îi zic zâmbind cu subînțeles.

        Ea chicoteste și eu mă ridic de pe canapea cu ea încă în brațe, îndreptându-mă spre dormitor.

      Bună, bună!!!
      Am decis că ar fi bine să aflați povestea și prin ochii arogantului Will. V-a plăcut?? Mie una mi-a fost extrem de dor de cei 2. 😄
      V-am pupat :)))