Aproape de tine

Capitolul 21

      -Arăți bine, mi-a zis după o perioadă de tăcere.

     M-am uitat la el înainte de a-i răspunde. -Mulțumesc, și tu la fel.

     Mi-a zâmbit înainte de a-și întoarce privirea înapoi spre geam.

     -Puteam conduce eu, i-a zis șoferului.

    -Ordinele șefului sunt altele, a răspuns acesta.

    Era un bărbat înalt și uscățiv, cu părul albit și cu o mustață ciudată.

    Will a pufnit și a închis geamul despărțitor. Nu m-am putut abține și am început să râd.

    S-a uitat ciudat la mine înainte să râdă și el.

    -Și se zice că eu sunt răsfățată, am zis.

    -Și ce vrei să zici? Că eu aș fi, a întrebat ridicând din sprânceană.

   -Posibil, am răspuns uitându-mă în alta parte pentru a-mi ascunde zâmbetul.

    -Ești mai enervantă decât știam.

   -Hei, am strigat înainte să mă întorc spre el.

    Mare greșeală. El deja râdea în hohote cu capul lipit de geam.

    -Ești un mic nemernic.

    -Un nemernic sexy, dă-mi voie să te corectez.

    Înainte să pot replica șoferul a oprit mașina. Am coborât în fața casei domnului Cross. Era la fel de impunătoare pe cum îmi aminteam. Scările din piatră de la intrare te conduceau în fața unor uși duble din lemn. La intrare ne-a întâmpinat domnul Cross în persoană.

    -Danny! Ce mare te-ai făcut, a spus strângându-mă în brațe.

    A rămas tot bărbatul înalt cu o construcție masivă pe care îl știam. Prin părul brunet i-au apărut câteva fire albe, dar zâmbetul molipsitor compensa anii care au căzut peste el. Costumul crem îi venea perfect, asortat cu pielea bronzată.

   -Foarte mare, am glumit referitor la înălțimea mea.

   Nu crescusem mult de când plecasem din oraș. Rămăsesem cam tot la un metru șaizeci, ceea ce era mereu un motiv de glumă pentru el.

   -Will, ești tot același, a spus îmbrățișându-l.

   -Același James enervant pe care îl știu, a zis Will.

   Eu nu îi spusesem niciodată pe numele mic și nici nu știam că se cunosc. După ce domnul Cross sau James, cum mă rugase să-i spun, s-a îndepărtat l-am întrebat pe Will:

   -Nu știam că vă cunoașteți.

   -Nu trebuie să le ști pe toate. Eu și James ne cunoaștem de câțiva ani. M-a ajutat mult o perioadă de timp.

   -Am înțeles…

   -Lasă misterul meu în pace, Sharlok.

   -Mă gândeam la altceva, am mințit repede.

   -Da, te cred. Hai să dansăm.

   -Să dansăm, am întrebat în timp ce mă trăgea după el prin mulțime.

   Sufrageria uriașă era plină de oameni aranjați la patru ace.

   -Danny! Ce faci aici?

    Vocea aceea și accentul acela m-au făcut să mă opresc și după cum am observat, și Will a făcut același lucru.

    În fața noastră a apărut Christian. Era îmbrăcat la costum și părul creț îi stătea într-o dezordine perfectă.

    -Te-aș putea întreba același lucru, a intervenit Will.

   -Ah, Will… Ești și tu pe aici… Arăți splendid, Danny!

    A dat să mă îmbrățișeze, dar Will s-a poziționat între noi. Christian s-a uitat urât la el.

   -Care naiba e problema ta, a întrebat iritat.

Bună, tuturor!!!
Vreau să vă urez un an nou minunat, plin de bucurii, sănătate, realizări și amintiri alături de cei dragi!!!
Sper să postez mai des în restul acesta de vacanță (am fost ocupată cu mâncatul 😂).
Am uitat să menționez că sunt membră a grupului midnightwriters. Acolo vom organiza concursuri de scris și multe alte activități care vă vor ajuta să vă dezvoltați. Vă rog să aruncați un ochi pe acolo și să lăsați un follow pentru a fi la curent cu activitatea noastră.
V-am pupat până data viitoare!!