Aproape de tine

Capitolul 10

      Nici nu știam cât timp zăcusem pe podea îngrămădită într-un colț cu perna aceea în brațe. Îmi era frică să mă ridic.

     Dacă mă ridicam și ieșeam afară aș fi dezlănțuit din nou acel potop. Plânsesem atât de mult în ultimele ore încât simțeam că râul de lacrimi a secat în totalitate. Mă simțeam rău din cauza certei cu Mark așa că am făcut efortul să mă ridic. Nu am aruncat nici un ochi în oglindă, doar am ieșit.

     Ajunsesem cu pași mărunți în fața ușii lui Mark și bătusem ușor. Din înăuntru nu se auzise nici o mișcare, dar știam că e acolo. Așa făceam mereu când eram mici. Când ne supărăm unul pe celălalt stăteam închiși în cameră pana unul ceda și mergea să-și ceară scuze.
 
    -Nu am vrut să țip la tine, am zis cu fruntea lipită de ușa.

    M-am lăsat să alunec încet pe podea și stăteam ghemuită, cu spatele rezemat de ușa și cu perna care îmi oferise alinare strânsă la piept. Am tras adânc aer în piept înainte să-i povestesc totul.
 
   -Totul a început în momentul în care părinții mei au venit val vârtej și m-au luat de aici. M-au luat de lângă mătușa care îmi fusese ca o mamă. De lângă Jack și mai rău, de lângă tine. Am plâns zile întregi și refuzam să mănânc sau să ies afară din camera aceea. Îi uram și îi disprețuiam deoarece mi-au luat tot ce iubeam mai mult. Nu înțelegeau că asta e casa mea și voi familia mea.
   
     Auzisem un scârțâit ușor și știam că se pusese în aceeași poziție cu mine. Mulți nu ar fi știut, dar eu îi simțeam prezența. Mi-am lăsat capul pe spate și am continuat povestea.

     -Nici nu voiau să audă de rugămințile mele de a mă aduce înapoi, interzicând-mi să mai comunic cu cineva de aici, dar eu sunt Danny Grey și nu i-am ascultat. Am continuat să vorbesc cu tine pe Skype până au aflat și tata mi-a făcut bucățele laptop-ul. Mi-a promis că așa se va întâmpla și cu tine dacă îți mai adresez un cuvânt. Și eu l-am crezut. Îl cunoșteam și știam că e capabil să-ți facă rău prin orice metoda dacă voia, așa că l-am ascultat. Fiecare carte, fiecare cuvânt scris de mine reprezintă o conversație cu tine. Absolut fiecare.
  
     M-am oprit ca să-mi trag nasul. Nici nu observasem când începusem să plâng.

     -Am păstrat distanța față de fiecare bărbat, fie el bătrân sau tânăr pentru că nu voiam ca cineva să te înlocuiască. Nu am mai vărsat o lacrimă de ani de zile. Am înfruntat totul și am ajuns unde sunt. Vreau să scap de ei, mă înțelegi? Planul era perfect. Am jurat să nu mă îndrăgostesc până nu scap de influența lor. Mi-au luat totul. Mi te-au luat pe tine, mă înțelegi? Singurul prieten. Totul a decurs perfect până a apărut el. Un nebun care mă înnebunește și pe mine. Face pe psihologul, mă sărută spunându-mi că dacă refuz nu mă mai atinge veac, îl împing și apoi pleacă. Asta e tot…
 
   Ușa se deschide brsuc și la fel mă ridic și eu. Dintr-o dată am simțit brațele lui în jurul meu prinse într-o îmbrățișare strânsă. Mă simteam în sfârșit protejată.
 
   -Ce proastă ești că nu mi-ai zis...