Aproape de tine

Capitolul 17

      O jumătate de oră îmi dăduse să îl fac pe Christian să plece. Oricât i-aș fi garantat că sunt bine, nu mă crdea. Încă purtam hainele lui, dar nu puteam face efortul de a le schimba.

     Ochii lui Will mă bântuiau. Albastrul acela glaciar încadrat de negrul cearcănelor îmi făceau inima să tresară. Nu puteam suferi ideea că eu i le provocasem. Că eu eram cauza.

     Mă căutase. Mă căutase toată noaptea în timp ce eu dormeam liniștită în patul lui Christian.

      Lacrimile începuseră să-mi curgă din nou și chiar și încercarea de a le șterge mi se părea o insultă.

      Mă comportasem ca o fetiță răsfățată. Fugisem în toiul nopții și am crezut că va merge acasă și se va culca.

     Chipul lui palid și ochii goi mă speriaseră. Mă durea mai mult decât aș fi voit.

     O bătaie ușoară în ușă mă făcuse să-mi scot fața din pernă.

    -Hey, a spus.

     Era Mark. Arăta puțin mai bine decât Will. Ochii îi erau roșii, neavând semne mai evidente ale nopții pierdute.

     -Hey, am răspuns încet. Vrei să intri, am întrebat uitându-mă la el.

     Nu a zis nimic doar a închis ușa în urma lui și s-a așezat lângă mine.

    -Nu întreb ce s-a întâmplat.

     Încă o lacrimă mi se scursese pe obraz. Așa era Mark. Mă cunoștea atât de bine încât știa că nu aș face nimic fără un motiv anume.

      M-am întins și l-am luat în brațe. Mi-am încolăcit brațele în jurul lui și m-am cuibărit la pieptul său. M-a strâns la rândul lui și așa am stat până am adormit.

     -Tu chiar nu pricepi, nu, a întrebat calm.
  
    -Nu, am răspuns enervantă.

    -Cum ai vrea să-ți explic?

     -Nu vreau să îmi explici. Vreau să-mi demonstrezi, am spus.

    S-a apropiat de mine până i-am simțit respirația calda pe piele. A întins mâna și mi-a dat șuvița rebelă de după ureche, lăsând-o să-mi cadă pe față. Degetele i-au rămas acolo câteva momente până să se aplece puțin pentru a fi la nivelul meu. Chipul îi era la câțiva centimetri de al meu, dar nu îi puteam distinge trăsăturile. Atingerea fină îmi transmitea unde electrice prin piele și atunci îmi dădusem seama cine era. Era Will. Ochii albaștri și părul brunet au început să prindă culoare și în câteva clipe l-am avut în fața mea.

      Ochii săi m-au fixat și îmi era frică să respir. Genunchii au început să-mi tremure și simțeam cum pământul îmi fuge de sub picioare.

      -Să nu mai pleci de lângă mine niciodată, m-ai înțeles, a întrebat privindu-mă fix în ochi.

       Am dat din cap și mi-am apropiat și mai tare de el. M-am întins să-l sărut, dar chipul i s-a încețoșat din nou.

      -Să rămâi lângă mine, s-a auzit acel accent fin.

      În fața mea s-a materializat chipul lui Christian. Și-a întins mâna și îmi dăduse șuvița după ureche, aplecându-se spre mine.

      M-am trezit buimacă din somn și m-am uitat la ceas. Era deja trei după amiaza.

     -Te-ai trezit, a întrebat o voce din prag.