Aproape de tine

Capitolul 11

     -N-aveam habar că vei înțelege...

    Stăteam trântită pe patul lui Mark, cu el ghemuit la picioarele mele.

    -Nici nu mi-ai dat șansa să înțeleg. Data viitoare lasă-mă pe mine să decid asta.
  
   Aprobasem ușor din cap și după atât de mult timp stomacul meu începuse să își ceară drepturile.

   -Ar  cam trebui să mergem la masă. E deja ora nouă.
 
    Am coborât împreună în salonaș și surpriza mea a fost de a-l vedea pe Will acolo. Louisa stătea periculos de aproape de el și îi șoptea ceva la ureche, la care doar ea râdea.
    El stătea cu fața sprijinită de o mână și se juca cu furculița prin farfurie. Părul brunet îi cădea pe lângă palmă și îi acoperea o parte din față. Nu și-a ridicat capul nici când am intrat, vederea lui făcându-mi pulsul să o ia la goană.
  
      Ne-am așezat în vis-a-vis de el și Louisa, cu Alisson stând aproape de ea. Mătușa stătea ca de obicei în capul mesei și mânca în liniște. Văzându-ne și-a ridicat nasul din farfurie și ne-a urmărit cu privirea până ne-am așezat.
  
    -Cum te simți aici? Te-ai reacomodat, m-a întrebat cu un zâmbet larg.
 
    -Da, e la fel ca înainte. Mulțumesc că m-ai primit.
 
    -În totdeauna ești bine venită. Asta e și casa ta.
 
     După scurta conversație mi-am focusat atenția asupra mâncării pentru a nu fi tentată să arunc o privire peste masă.

    Refuzam să mă las din nou vrăjită de acei ochi albaștri și de felul în care acel hanorac îi îmbraca perfect corpul bine sculptat. Totuși tentația fusese prea mare și am aruncat o privire scurtă în direcția lui și ochii ni se întâlniseră după care mi-am întors privirea rușinată. Îi simțeam privirea sfedelindu-mă și fără să o văd. Louisa tot râdea în continuare fără vreun motiv anume.
 
     -Vrei să plecăm, m-a întrebat Mark în șoaptă.
 
   -Nu-i pot da satisfacția de a ști că are vreun efect, fie cât de mic, asupra mea.
 
    -Deci nu plecam, nu?

   -Nu, da’ te grăbești undeva?
 
    -Nu, stai liniștită. Doar că fac o alergie la vrăjitoare care se hilizesc în continu.
 
     Începusem să râd și fusesem răsplătită cu un zâmbet din partea lui Alisson și cu o încruntătură din partea Louisei.
 
     -Ce aveți de zis așa de amuzant? Zice-ți tare ca să auzim și noi.              Înainte să deschid gura, Mark mi-o luase deja în-nainte.
 
    -Nimic important… Vorbeam despre fața ta.
  
    -Ce e în-neregulă cu fața mea, mă rog?
 
    -Nimic, doar pari ca o dementă atunci când îl sufoci pe Will.
 
     Acesta izbucnire în râs și Louisa se întoarse spre el cu o privire criminală.
  
    -Hei, nu eu am zis-o!
 
  -Ești un fraier, Mark. Nu vezi că te ții codiță după ea, dar drăguța de ea îi face ochișori dulci lui Will peste masă?     

   -Chiar așteptam momentul în care mă vei ataca, spusesem sfidătoare.
 
    -Nu se numește atac, ci doar observație, a spus cu un rânjet.
 
   -Danny, hai să mergem. Nu stau în prezența unei vrăjitoare.
   
    A fost răsplătit cu o strâmbătură, la care i-a scos limba.