Capitolul 26

2.2K 160 28
                                    

      – Atât, a întrebat Mark.

     Stătea trântit la mine pe pat cu o pernă în brațe.

     – Voiai mai mult, am întrebat râzând.

     Îi povestisem despre tot, mai puțin părțile în care era să cedez și să-l sărut pe Will. I-am zis despre sat, dans, jocurile lui Christian și James.

     – Mă așteptam la altceva, a zis făcându-mi cu ochiul.

     – Te așteptai prost. Nu am nevoie de combinații momentan.

     – Știam eu!

     – Ce știai, am întrebat încurcată.

     – Ai zis “momentan”! Deci începi să renunți la porcăria aia de jurământ.

     – În primul rând, nu e porcărie și în al doilea rând, nu îl plac în felul ăla.

     S-a uitat la mine ridicând din sprânceană.

     – Niciodată nu ai știut să minți, a zis amuzat.

     – Ba știu, am ripostat aruncând cu o pernă în el.

     – Deci recunoști că minți.

     Am tăcut. Nici eu nu știam ce simt și ce vreau. Mă obișnuisem cu așa de mult cu zidul după care mă ascundeam.

     – E posibil să-l plac puțin… Doar puțin.

     – Știam eu, a strigat sărind din pat.

     – Taci că te aude, prostule, am zis râzând.

    – Când îi spui, a întrebat.

    – Ce să-i spun?

    – Că-l placi.

    – Ești nebun? Nici măcar nu îi pasă de mine.

    – Îți spun eu că nu-și zice povestea cuiva care îi e indiferent. Vrea să stai departe de Christian.

    – Era obligat să-mi zică!

    – Will Dawson nu e obligat să-ți zică nimic. A făcut-o pentru că te place. E evident!

    – Nu începe și tu, îl rog eu.

    – Dacă nu vrei să-i spui, îi zic eu.

    – Marcus Edwards, dacă îndrăznești să-i spui ceva lui Will…

     Nu apucasem să termin fraza pentru că am fost întreruptă.

     – Ce să-mi zică, a întrebat Will din prag.

     Stătea ca de obicei rezemat de tocul ușii. Nu am putut să nu observ cum părul îi era iar ușor ciufulit și cum tricoul alb îi îmbrăca perfect trupul.

     – Eu ar cam trebui să plec, a spus Mark.

     I-am mimat “Trădătorule” la care a zâmbit înainte de a se întoarce pe călcâie și a pleca.

     – Ce voiai să-mi zici, a spus așezându-se pe pat

     – Am nevoie de o plimbare și Mark nu pare a fi disponibil, am spus repede.

     – Super, a zis. Ne vedem jos în zece minute, a spus înainte să plece.

Aproape de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum