Capitolul 12

2.4K 184 10
                                    

     Stăteam din nou cu laptopul în brațe fără să scriu nimic. În ultima perioada inspirația trecea pe lângă mine și când reușeam să scriu un rând îl ștergeam în următoarea clipă.

     Am dat laptopul la o parte și m-am întins după La răscruce de vânturi. Cartea era veche și mirosea ușor a mucegai, dar era cea mai bună prietenă a mea. Heathcliff și Catherine mi-au fost mereu alături când aveam nevoie de cineva cu care să îmi petrec serile liniștite de iarnă. O deschisesem și mă afundasem din nou în istorisirea doamnei Dean.

     Minutele s-au transformat în ore și nici nu îmi dădusem seama că începuse să se întunece. O bătaie ușoară în ușă m-a dezlipit de carte. Mark stătea în pragul ușii cu un zâmbet pe buze.
   
    -Ar cam trebui să aerisești aici. Miroase a tristețe.
 
    -Termină, nu sunt tristă.

   -Voiam să zic transpirație, dar a ieșit tristețe, a zis râzând.
 
    I-am răspuns aruncând o pernă în el înainte să încep și eu să râd.
 
   -De ce ești aici?
 
   -Am venit să te scot din bârlog. Mergem la o petrecere.
 
   -Nu merg la nici o petrecere, i-am răspuns hotărâtă să nu-i cedez farmecelor.

    -Nici nu știu cum naiba m-am lăsat târâtă aici, am zis după ce am intrat în local.
 
    Peste tot era plin de oameni care fie dansau, fie stăteau la masă împreună cu un pahar. Niciodată nu credeam că voi vedea acest loc mai plin decât în seara aceea.

    -Recunoaște, sunt irezistibil, a răspuns Mark în timp ce mă trăgea după el prin mulțime ca să ajungem la bar.

    -Nu servești în seara asta, am întrebat în speranța că mă puteam strecura de acolo când nu e atent.

    -Nu și nici să nu-ți treacă prin cap să crezi că mă poți păcăli și să pleci, a zis punându-mi un pahar în mână.

     Mi-am dat ochii peste cap și ne-am continuat drumul spre o canapele ticsite de oameni.

     L-am recunoscut repede pe Will care stătea trântit pe una dintre ele cu Charlotte lângă el. El stătea sprijinit cu spatele de pieptul ei pe când ea îi mângâia ușor pielea de pe braț, care nu era acoperita de cămașă.

      Am simțit brusc un nod în stomac și mă rugam în gând ca Mark să nu se oprească acolo. Dar ca întotdeauna soarta îmi juca feste și fix acolo ne oprisem. De pe canapeaua vis-a-vis de el, Alisson ne făcea cu mâna să venim înspre ea.

    Mark s-a așezat lângă ea și eu lângă el. În timp ce ei discutau mi-am luat răgazul să studiez puțin grupul. Aproape nu o observasem pe Louisa care vorbea cu Charlotte în timp ce Will stătea întins și aproba din când în când. Mai erau și câteva fete, probabil prietenele lui Charlotte deoarece semănau toate trei, aceleași buze și corpuri ireale.
 
    Muzica bubuia și evitam să intru în vorbă cu cineva. De ce mă lăsasem eu adusă aici când puteam sta liniștită în camera mea împreună cu Heathcliff și Catherine?
 
    Nici nu bagasem de seamă când s-a mai alăturat cineva grupului nostru. Pentru o secundă am rămas cu gura căscată în fața perfecțiunii pe care o emana. Părul ciocolatiu îi cădea ușor în ochii de un verde strălucitor. Conturul feței era perfect și prezența lui umplea încăperea. La fel ca și Will…
 
     Mi-a trebuit puțin până mi-am dat seama că mă holbez și atunci am început să-mi adun gura de pe jos și mi-am întors rușinată privirea.
 
   -Hey, v-a fost dor de mine?
   
  -Christy, a țipat Alisson de pe canapea și a fugit înspre el. I-a sărit în brațe și s-a dezlipit de el după câteva minute.

     Mă simțeam oarecum prost căci mă uitasem la prietenul lui Alisson, singura persoană feminină care se purtase frumos cu mine.
 
    -Alisson, ce mare te-ai făcut, a spus zâmbind și i-am sesizat imediat dulcele și simpaticul accent italian.
 
   Alisson s-a dus imediat să își reocupe locul lângă Mark și pe locul liber de lângă mine s-a pus nou venitul. Mirosea ușor a liliac, în ciuda gecii de piele și blugii negri rupți. Îi simțeam materialul dur al hainei pe piele și am început să mă concentrez mai mult decât trebuie asupra paharului.

     -N-ai de gând să-mi spui cum te cheamă?
 
   Aproape am scuipat bautură înapoi în pahar la auzul vorbelor sale.

     -E-eu, am început să mă bâlbâi.
 
   -Eu cred că ție ți-am adresat întrebarea, a zis cu un zâmbet pe buze.
   
     Zâmbetul acela era pur și simplu perfect.
 
  -Danny Grey, am răspuns încet.
 
  -Bine Danny, eu sunt Christian Pasqarelli, încântat de cunoștință.
 
   I-am zâmbit și mi-am ferit din nou privirea, dar nu am văzut nimic altceva decât un alt chip perfect aruncând fulgere înspre Christian.

    -Și ce face o fată așa drăguță ca tine aici jos?

    Mă uitam complet năucită la el în timp ce el zâmbea nonșalant.
 
    -Ce vrei să spui?
 
  -Că aș vrea să dansezi cu mine?

    -Ea nu dansează, a spus o altă voce pe când eram gata să refuz.
 
   -Și de ce mă rog, am întrebat enervată de atitudinea lui.
 
    El stătea trântit pe canapea cu Charlotte încolăcită în jurul lui și eu n-aveam dreptul să dansez, și nici măcar nu eram împreună.
 
   -Mi-ar face placere, am zis întorcându-mă spre Christian.
 
   Acesta a zâmbit și s-a ridicat oferindu-mi mâna ca să mă ajute să mă ridic.
 
   Nici nu m-am uitat inapoi ca să-i văd fața lui Will, care probabil arunca flăcări.

     Bună toată lumea!
    Am decis să fac această scurtă intervenție pentru a vă spune puțin mai multe despre "La răscruce de vânturi", cartea pe care Danny a început să o recitească.
     Este o carte extraordinară scrisă de Emily Bronte. Prezintă povestea lui Heathcilff și a lui Catherine, doi îndrăgostiți care nu au avut niciodată lumea de partea lor. Poate nu o să-l îndrăgiți prea tare pe Heathcilff deoarece a distrus atâtea vieți, dar scopul său era să fie alături de Catherine. După ce aceasta se mărită cu Edgar Linton, inima lui se sfărâmă și face orice pentru a fi alături de persoana iubită. Se căsătorește cu sora mai mică al lui Edgar, Izabela, cu care va avea un copil numit Linton. Catherine moare din cauza unei boli și îi recunoaște în sfârșit, lui Heathcliff, că nu poate trăi   fără el doar cu câteva ore înainte să moară. Cu această întâmplare acțiunea doar începe. Următorii douăzeci de ani și-i petrece într-o continua suferință și doar după moarte își găsește liniștea alături iubita care i-a fost luată.
     Sper că nu v-am dat prea multe spoilere și o veți citi, fie în format fizic, fie în format pdf.
     Lectură plăcută și nu uitați de vot și comment și la cărticica mea:) (și poate și un follow, căci nu strică).
     Vă pup!!!

Aproape de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum