Aproape de tine

Capitolul 24

      Lumea a început să ne aplaude și doar atunci mi-am dezlipit privirea de la el.

      James venea înspre noi cu un zâmbet cât fața.

     – Chiar că știți să vă faceți intrarea, a spus.

     Will s-a mulțumit să zâmbească în timp ce eu m-am îndepărtat puțin de el.

     – Nu știam că te pricepi așa de bine la dans, a spus Christian în timp ce își făcea loc lângă James.

    – Mulțumesc, am spus.

    – Mă refeream la el. Tu ai fost ca o balerină, a spus în timp ce îmi săruta galant mâna.

    – Lasă lingușelile, Pasquarelli.

    – Ai vreo problemă, Dawson? Ești gelos, a întrebat rânjind.

     Am văzut că evita întrebarea. S-a uitat la mine, mai apoi la el.

     – Nu am de ce să fiu, a replicat sec. Danny, hai să mergem. James cheamă-ți șoferul.

     – Plecați așa repede, a întrebat domnul Cross.

    – E aproape miezul nopții. E târziu.

    – Frumoasa adormită trebuie să-și facă somnicul, a întrebat Christian batjocoritor.

    – Du-te Dracu’, a zis Will înainte de a se strecura prin mulțime.

     – Ar trebui să plec și eu, i-am lui James. O seară frumoasă.

     – Mai vino în vizita. Avem multe de discutat.

     – Sigur, am răspuns înainte de a ieși după Will.

     Am traversat sala până la ușă și am ieșit pe verandă. Când să cobor scările am fost prinsă de braț.

     M-am uitat speriată înapoi și am dat cu ochii de Christian. Ochii îi sclipeau și am observat că între timp a scăpat de sacou.

     – Ce faci aici? Trebuie să plec, i-am spus uitându-mă spre mașină.

    – Voiam să-mi cer scuze față de tine.

    – Față de mine? Asta ar trebui să-i spui lui Will.

     – Will merită fiecare răutate pe care i-o spun.

     – Nu înțeleg ce aveți de împărțit, am spus exasperată de disputele lor.

    – Am să-ți explic, dar nu acum.

    – Exact asta știam că vei zice, am spus enervantă.

    – Nu e din cauza mea, crede-mă. Când vei afla adevărul îți vei da seama că o persoană ca el nu merită atenția ta.

    – Replica asta devine enervantă. Eu decid cine e demn de atenția mea.

    – Îl placi, nu?

     M-am blocat la întrebarea lui. Nu știam ce să mai zic. În ultimii ani m-am chinuit să ridic un zid între mine și restul lumii.

     – Nu m-ai răspuns la întrebare, mi-a zis pe un ton sec.

     – Îl plac pe Will, dar ca pe un prieten. Și nu cred că am de dat explicații în fața ta, am zis făcând roata împrejur.

    – Ne mai vedem, a zis din spatele meu.

     Am decis să îl ignor și am deschis portiera mașinii. M-am așezat lângă Will, care fierbea la dreptul cu capul sprijinit de geam.

    – S-a lingușit iar pe lângă tine, nu?

    – Și-a cerut scuze, am zis încet.

     La auzul vorbelor mele a început să râdă în hohote.

     – Și-a cerut scuze. E mai prefăcut de cât credeam.

     – Ce aveți de împărțit, am întrebat enervantă de atitudinea lor. Sunteți ca niște copii care se ciondănesc în continuu.

     Mașina pornise între timp, iar Will s-a întins și a închis geamul despărțitor.

     – Bine. Am să-ți zic care e faza cu Christian. Poate te luminezi și mă asculți când îți spun să stai departe de el.