Aproape de tine

Capitolul 4

        M-am trezit buimăcită din cauza telefonului. Era un mesaj de la Mark:"Ne vedem la bar în jumătate de oră și nu-mi băga scuza că ai de scris." și îmi dadea o adresă .Am dat la o parte pătura pufoasă cu care eram acoperită și m-am dat jos din pat.

     Adormisem în timpul creării planurilor de evitare.  Au trecut doar patru zile de la venirea mea aici. Patru zile în care m-am izolat de lume sub pretextul noii cărţi. Era adevărat, dar nu în totalitate. Mai bine spus mă ascundeam de el. Nu-l mai văzusem de la întâlnirea aceea de la masă. Primeam vizite de la Mark, de la mătuşa și de la Alisson, cu care am devenit prietenă.

       M-am uitat în oglindă și am constatat că arăt ca o dementă. Părul îmi arata ca o junglă amazoniană, hainele îmi erau șifonate și rujul roșu mi se întinse pe mână. Am făcut un duș rapid și mi-am schimbat hainele optând pentru o ţinută mai simplă: o pereche de blugi, un tricou alb, o cămaşă și o pereche de teneși și-am îmblânzit părul prinzând-ul într-o coada împletită pe o parte.
 
       Trei sferturi de oră mai târziu am fost în faţa localului. Nu arăta cine ştie ce, dar mi-a atras atenţia numele: "My night". Un nume interesant, după părerea mea. Am intrat și am rămas surprinsă de aranjamentul locului, care arată bestial. Sala era pur și simplu uriaşă. Tejgheaua ocupa aproape un perete, în spatele ei fiind un bar pe măsură. În capătul opus ușii era o scenă aproape plină cu instrumente. Mesele erau aranjate pe lângă pereţii rămași goi, fiind înconjurate cu scaune înalte din lemn. Mijlocul sălii era lăsat liber ca un ring de dans.
   
     -Vai, ce prezenţă importantă pentru umilul nostru bar.
 
      Am recunoscut imediat acea voce. Vocea aceea dulce și ameţitoare de care m-am chinuit atât de mult să mă feresc. Am preferat să nu mă întorc pentru a nu-i vedea și chipul.
   
    -Mă mir că mai ai timp să trândăvești pe aici.
 
    -De ce n-aș avea?  
   
    -Curăţatul balegii necesită timp.
   
   -Am eu faţă de aşa ceva? Și nu sunt genul care ar lua pâinea de la gura cuiva.
 
     Atunci m-am întors cu faţa în spre el. Dintr-o dată m-a izbit frumuseţea glaciară a ochilor săi, dar am luat o mască indiferentă.
   
    -Ce vrei să spui? Adică nu lucrezi la grajduri?

       În loc să răspundă a izbucnit într-un râs zgomotos, ceea ce m-a enervat. Nu putea fi serios nici măcar o clipă.
 
     -Nu, nu lucrez la grajduri.

       Mă simţeam de parcă aș fi fost lovită cu ceva în cap. Ceea ce l-a făcut să râdă și mai tare.
 
    -Arăţi ca un copil căruia tocmai i-am luat suzeta.

      -Ești un mare ticălos, i-am spus ofticată.
 
    -De aia mă evitai?

      -Nu te evit.
 
    A ridicat dintr-o sprâncenă în semn că nu crede nicio iotă din ce spun.

      Când să-mi  răspundă a venit și norocul meu. Mark s-a aşezat la o masă nebăgând de seamă prezenţa noastră.

      -Mă duc să-l salut pe Mark, pa.

      M-am dus și m-am aşezat vis-a-vis de el, cu spatele la ușă. Barul era gol, deci presupun că nu a deschis nimeni.

      -Ești un vrăjitor insuportabil!

      Și-a ridicat alene nasul din dosarul pe care îl răsfoia și mi-a răspuns zâmbind.
 
    -A, ai ajuns. Bună și ţie. Ce mai faci?
 
    -Nu face pe spiritualul. Știu de ce m-ai adus aici.
 
    Zâmbetul i s-a lăţit, transformându-se într-un rânjet în toată regula.
 
    -Din cauza distracţiei și a bunei companii.

    -Știai că e aici, nu?
 
     -Cine?
 
    -Nu mai face pe prostul.
   
      -A, Will. Parcă ziceai că nu te interesează.
 
    -Vrăjitor dement ce ești!
      A început să râdă, râs care i-a fost curmat curând de venirea cuiva.
 
    -Tocmai vorbeam de vrajitori. Uite vrăjitoarele...
 
    Nu am apucat să întorc capul că m-am trezit în faţă cu un cârd format din trei tipe, una mai fardată ca cealaltă. O brunetă frumoasă era în faţă, celălalte două blonde în spatele ei.

      -Will unde e?
 
     -Bună și ţie, dragă Charlotte. Habar nu am.

    -Să-i spui să nu uite de concertul de diseară și să se mai pregătească. A, nu-i nevoie. Uite-l, a spus făcându-i cu mâna. Acesta a venit spre masa noastră și s-a sprijinit de spătarul scaunului meu.
 
   -N-am uitat scumpă Charlotte. Și mă voi pregăti.
 
   -Mă bucur. Și ea cine e, a întrebat arătând cu degetul spre mine, făcând o grismă.
 
   -Eu sunt Danny. Daniella pentru tine, am spus cu un zâmbet sfidător, provocând-o.
   
    -Charlotte. Și ele sunt Amely și Sarah, a spus arătând spre două păpusi din plastic.

     -Ne vedem diseară Willy Billy!
 
   -La revedere și du-te naibii, a răspuns Mark evident sâcâit de prezenţa lor.

     -Tu Willy Billy nu găseai pe nimeni altcineva? Numai pe ea?
 
   -E cea mai bună din oraș.
 
   M-am strâmbat la auzul remarcii lui, imaginându-mi-o pe răsfăţata aia în braţele lui. Era prietena lui.

      Seara a venit repede și localul s-a umplut uşor, uşor cu oameni. Curând mesele au fost ocupate aproape în totalitate. Mark servea la bar și nu prea avea timp de mine, aşa că am luat un milkshake cu ciocolată și am ocupat ultima masă liberă. Era aproape de scenă și auzeam foarte bine de aici.

     Pe Will nu îl mai văzusem de la plecarea tipei, dar nu mă interesa. Formaţia care cânta era bună și m-a făcut să il uit pentru o perioadă. După ce trupa a terminat pe scenă a urcat Mark pentru a anunţa urmatoarea formaţie.
 
    -Hey, hey, hey! Sper că vă distraţi!
 
    Din mulţime s-au auzit ţipete și răspunsuri afirmative, ceea ce i-a sporit încrederea.
 
    -Acum să-i primim cu aplauze pe Will Dawson și Charlotte Cross!
 
   Alte ţipete din partea fetelor au umplut sala și fluierături apreciative din partea băieţilor. El era îmbrăcat ca de dimineaţă, cu cămaşa in carouri descheiată peste un tricou alb și cu blugi negrii, exceptând încercarea de a-și îmblânzi parul care îl facea și mai atrăgător. Fiind opusă lui, ea era îmbrăcată într-o rochie de seară neagră cu paiete, mult prea strâmtă pentru măsurile ei. Pantofii îi avea negrii cu tocuri cui imense. Părul fiind lăsat pe spate, totul asortat cu un ruj inexplicabil de roșu. Era mult prea elegantă pentru un asemenea eveniment. Și sincer nu înţeleg cum poţi fluiera după o tipă cu haine care o arată mai goală ca un costum de baie și care nu a învăţat că botoxul în exces îi face un bot de raţă în toată regula, dar cântau bine.
  
     Vocea lui dulce și fină executa note impresionante, pe când ea cânta doar pe refren. În restul timpului era ocupată să se încolăcească ca un șarpe în jurul lui. Simţeam cum pielea mi se face ca de găină și am încercat să nu mă concentrez asupra acestui fapt.

       Cântecul a durat o veşnicie și s-a terminat cu o ridicare de jos , din partea ei, demnă de filmele pentru adulţi prin care ne-a oferit o priveliște stupefiantă a fundului ei.
 
     Publicul înnebunit a început să aplaude, numai eu am rămas pe scaunul meu. După ce a coborât de pe scenă, Will a venit ţintă spre mine și mi-a luat milkshake-ul din mână, luând o gură zdravănă.
 
     -De unde ştiai că-mi place milkshake-ul cu ciocolată?
 
     -De fapt era al meu.
   
   -Scuze. Fac cinste altădată, a cu un zâmbet orbitor marca Will Dawson.

     -E în regulă...

     -Hei, ce ai? Nu ţi-a plăcut?

     -Aţi fost Ok...
 
   -Ţi-e frig, a întrebat observându-mi pielea de găină.
 
   -E racoare puţin. Tu nu simţi?
 
   -Nu.
 
  -Păi la cum se încolăcea șerpoaica aia pe tine bănuiesc că nu...
 
   Imediat cum a ieşit am regretat ce am zis. A ridicat dintr-o sprânceană și mi-a adresat un rânjet cu subînţeles.
 
   -Ești geloasă?
 
   -Chiar deloc. S-a cam încălzit aici, nu? Mă duc să iau niște aer.
 
    -Stai că vin și eu.