Aproape de tine

Capitolul 30

       – E în regulă, a zis doctorul. Și bine lucrat, Will. Ai împiedicat infecția să ajungă în sânge.

     Doctorul era un bărbat micuț, cu o mustață deasă și cu un zâmbet întipărit mereu pe buze.

      – Mulțumesc, David. Acum dacă nu te superi, vreau să te strecor afară. Nu am vrea să te vadă Beatrice, ar înnebuni.

      Avea dreptate. Ar fi înnebunit. În copilărie și pentru o zgârietură mă ducea la spital.

     – Ne vedem mai încolo, mi-a zis.

      – Pa.

      După ce au ieșit, m-am întins și mi-am luat laptopul. Am scris în câteva zile cât nu am scris în toate cele două luni de când mă aflam acolo.

       Am început să tastez finalul romanului. Poate părea inuman să scri o carte în mai puțin de o săptămână, dar eu reușisem.

       Will mă inspira încă din prima clipă în care l-am văzut, numai că nu am știut.

       – Deranjez, a întrebat o voce din prag.

      Am ridicat capul și l-am văzut pe Mark sprijinit de tocul ușii.

     – Nu. Tocmai am terminat, am zis închizând laptopul.

     A închis ușa în urma lui și s-a așezat pe pat lângă mine.

     – În seara Christian dă o petrecere. Trebuie să fim toți acolo.

     – Neapărat?

      – Da, neapărat! Cum îți e piciorul, a întrebat îngrijorat.

       – Bine, Will a oprit sângerarea.

       – Aha…., zice rânjind.

      – Mai taci, i-am zis și am aruncat cu o pernă în el.

     – Vă împăcați binișor.

     – Mda…. Cred și eu…

     – Eu trebuie să o șterg, am treabă la bar. Pe la șapte să fi acolo, ai înțeles?

       – Da! Am înțeles, nu știu de ce te agiți așa.

       Nici nu am apucat să termin că și ieșise trântind ușa în urma lui.

       Îmi dau ochii peste cap și mă întorc la scris. Mark e Mark și așa va rămâne.

       Am decis că am nevoie de niște somn așa că mi-am setat alarma pentru ora șase și am adormit.

       M-am trezit de prima dată și m-am dar jos din pat. Piciorul îmi era mai bine și puteam pași pe el. M-am îmbrăcat cu niște pantaloni lungi negri pentru a-mi ascunde pansamentul și un tricou alb. În picioare mi-am luat o pereche de teniși, mi-am luat telefonul și am plecat.

       Christian mi-a trimis adresa și am ajuns destul de repede.

      Cum am întrat în curte am rămas am rămas șocată puțin. În mijlocul grădinii era o piscină imensă și în jurul ei o grămadă de oameni în costume de baie. Câteva fete care au trecut prin fața mea s-au uitat strâmb la mine de parcă eram vreun soi de extraterestru și doar după aceea am observat motivul. Eram singura ființă din acea grădină care purta mai mult decât un sutien și o pereche de chiloți.

       – Danny, ai ajuns, am auzit vocea lui Christian.

      M-am întors și am dat cu ochii de un Christian îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți. Bustul bine lucrat fiind lăsat la vedre la fel ca și tatuajul.