Aproape de tine

Capitolul 20

     Am colindat pe la fiecare ușă fără rezultat. Voind să renunț, mi-am amintit de ușa de vis-a-vis de a mea. Am pășit încet rugându-mă să nu fie aceea camera lui.

     Am bătut o dată la ușă, dar nici o mișcare. Când am dat să plec ușa s-a deschis. În cadrul ei a apărut un Will ciufulit îmbrăcat doar cu o pereche de blugi cu bretelia coborâtă periculos de jos pe talie.

    Ochii mi s-au oprit asupra bustului. Mușchii brațelor i se continuau pe piept și coborau ușor spre talie.

     Mi-am ferit repede privirea înainte să observe că mă holbez la el.

     -Da, a întrebat ridicând dintr-o sprânceană.

    -Eu… Eu am venit să te anunț că mașina va veni la ora șapte.

    -De ce trebuia neapărat să trimită un șofer? Puteam conduce eu.

    Nu știam ce să mai zic așa că am dat să plec, dar înainte îmi căzuse privirea în spatele lui. O biblioteca enormă acoperea un perete întreg.

   -Wow, am zis încet.

    -Ce…, a dat să întrebe înainte de a-mi urma direcția privirii. A, la asta te referi, a zis râzând. O poți vedea de mai aproape, a zis făcându-mi loc să trec pe lângă el.

     Am încercat să ignor agitația când am trecut de el. Am ajuns în fața rafturilor tixite de cărți. Exemplare din La răscruce de vânturi, Mândrie și prejudecată, Jane Eyre, Poveste despre două orașe stăteau aranjate alfabetic într-o ordine perfectă.

    -Ești fan Dickens. Nu mă așteptam, am zis zâmbind.

    -Nu aș zice chiar fan.

    Mi-am dat ochii peste cap și am continuat să cercetez celălalte rafturi. Serii populare, dar și multe de care am auzit, dar nu am avut timp să le citesc populau restul bibliotecii. Una mi-a atas atenția imediat. Una dintre primele ediții ale primului meu roman stătea așezată pe o noptieră de lângă patul din apropiere.

    M-am apropiat și am luat-o în mână.

    -Departe de noi, am zis încet.

    -E una dintre favoritele mele, a zis din spatele meu.

    -Nu credeam că te interesează romantismul, am încercat să glumesc.

    -Nu e vorba de romantism… E vorba de ceea ce transmite autorul prin ceea ce scrie.

    -Daniella Grey…

   -Niciodată nu m-a interesat cum arată. Adică am auzit că e tânără, dar nu m-a atras niciodată să caut să văd cum arată. Aș recunoaște-o dintr-o sută de persoane numai după limbaj.

     Nu îi puteam zice că eram eu. Nu era timpul. Așa că am preferat să bat în retragere.

    -Ar cam trebui să plec. Trebuie să mă pregătesc și ai face bine să o faci și tu.

      -Nu credeam că te deranjează dacă aș veni așa.

     Am pufnit și înainte de a părăsi încăperea l-am auzit strigând:

    -Pregătește-te să rămâi șocată când mă vei vedea la costum.

    Am început să râd și am intrat în camera mea. Pe pat mă aștepta rochia de la Alisson. Mi-am trecut încă o dată degetele peste țesătura fină înainte de a o îmbraca.

     -Arăți superb, a zis mătușa din prag.

    -Mulțumesc. Mă ajuți, am întrebat arătând spre încercarea mea eșuată de am-mi prinde părul.

    -Sigur, a răspuns zâmbind.

    Într-o jumătate de oră am fost complet gata de plecare. Părul îmi era prins într-o coroniță elegantă care îmi înconjura capul dintr-o parte în cealaltă. Am coborât scările de la intrare și am dat cu ochii Will.

     Stătea sprijinit de mașina neagră care ne aștepta. Mă avertizase, dar nu-l băgasem în seamă. Perfecțiunea lui mă șocase. Costumul negru îi venea perfect în contrast cu părul brunet, cămașa albă scoțându-i în evidență albastrul glaciar al ochilor.

    -În sfârșit. Hai, intra, a zis deschizându-mi ușa înainte de a se așeza lângă mine pe banchetă.

Bună tuturor!!!
Vreau să vă urez un Crăciun minunat alături de cei dragi, multă, multă sănătate și amintiri de neuitat. Sper că vă bucurați de vacanță și nu uitați, fiți fericiți!!!!!
V-am pupat :)))))