Aproape de tine

Capitolul 7

     Nici nu știam de ce eram așa afectată. Nu făcusem nimic rău, doar visasem niște chestii necuviinciose, atâta tot. Încă mai aveam imaginea lui tolănit pe patul meu cu abdomenul la vedere. Nici nu știa ce prost nimerise. Cobor scările în viteză și o iau spre grajduri pe ușa din spate. Din cauza lui întârziasem.

    Trebuia neapărat să mă bulverseze de dimineață. Și habar nu aveam care era treaba cu “pusul după cap” de care vorbea. Nu-l văzusem nici pe Mark și știu că nu voi putea scăpa prea repede de el atunci când vrea detalii. Și, sincer, mai bine i le dădeam eu decât altcineva.
    
     Am traversat curtea până la arenă. Acolo îl văzusem ajutând o fetiță adorabilă să înconjoare călare spațiul plin cu nisip. Parul blond îi era prins în două codițe împletite, date pe spate. Costumul de echitație în varianta mini o făcea să pară și mai dulce. Îl ținea strâns de braț pentru a nu cădea de pe cal, dar știu că era și într-un fel încântată de atenția acordată.

     Doamne, am înnebunit. Fac pe geloasa față de o fetiță.

   Mi-am scuturat capul ca să-mi revin și când am deschis ochii era exact în fața mea. Culorile accentuate care îi alcătuiau trăsăturile m-au izbit dintr-o dată. În ochii avea o nuanță jucăușă care mă făcea să jur că știe totul. Mă zgâiam la trăsăturile sale inconștient. Mereu voi fi fascinată de ele oricât de des le-aș vedea.
     
    -Lasă holbatul și mai bine zi-mi de ce ai întârziat, altfel cine știe ce scenarii îmi pot face.
     
    -Nu mă holbam, asta ca să știi și nu am de ce să-ți dau explicații în vedere cu ce îmi ocup timpul…
   
     -Poate că ai stat și ai inspirat în acele așternuturi de zeci de ori până ți-ai amintit de treaba pentru care te-am chemat, rostea totul așa de nonșalant și inocent încât îmi venea și mie să îl cred.        
    -Ce așternuturi?
    
     Vocea venea din spatele meu și, sincer, îmi venea să leșin. Mark apăruse imediat în fața mea și cred că eram mai roșie ca un rac. Arăta la fel de adorabil ca de obicei. Cu parul blond ciufulit și cu sclipirea aceea copilărească din ochi. Cu conturul feței rotunjit și pielea albă arăta pur și simplu ca un bibelou. Will rânjea evident încântat de întâmplare pe când el ridica din sprâncene, semn că vrea explicații.
    
     -Hai, Danny. Spune-i, dar vezi să nu dai toate detaliile picante legate de noaptea trecută, mi-a zis făcându-mi cu ochiul.
    
      Lui Mark i-au ieșit ochii din orbite și se uita la mine cu gura căscată.
     
     -Nimic din ceea ce spune nu-i adevărat…
   
     -Stai, iubito, cum adică nu-i adevărat, a întrebat ducându-și teatral mâna la inimă. Mă rănești.
   
     -Ai înnebunit?

    -Aha, deci negi totul, nu?
    
     Cu fața roșie și propozițiile stâlacite cred că arătăm de toată jena pe când el zâmbea și strălucea din cap pana în picioare.

    -Ce tot vorbești acolo, tu te auzi măcar?
 
    Nu se putea deschide pământul și să mă înghită?

    -Da, mă aud, dar tu ești cea care m-a simțit.

     Mark se uita dintr-o parte în alta neștiind ce să creadă. Și-a dus mâna la frunte și uitându-se la Will scutură din cap zâmbind.

   -Mă înnebunești. Nici nu o lași să răsufle, ia-o ușor. Acum hai să ne apucăm de treabă. Eu am de curățat echipamentele, voi ocupați-vă de cai.

     Răsuflu ușurată și mă uit urât la persoana aceea care nu doar că m-a făcut să fac atac de cord, ci mai și rânjește ca un dement. După ce a plecat am reușit să-mi reglez bătăile inimii și aproape că-i săream la gât.

     -Ce naiba ai în capul ăla?

     -Hey, relax. Mă distram și eu puțin…
 
   -Te distrai făcându-mă de râs, am întrebat șocată de răspuns.
 
   -Hei, ascultă. Dacă ziceam asta într-un loc plin de femei îți spun sigur că erai privită ca o zeiță.
 
   -Și asta ce vrea să însemne?
 
   A pufăit exasperat și s-a sprijinit de gard.

    -Ești grea de cap, știai? Mă refeream la faptul că altele sunt chiar fericite să le arunc și câte o privire.

     Aha, deci se crede vreun Adonis… Punct slab, bifat.

    -A, sigur. De-aia toate femeile pe lângă care stai arată ca niște rațe. Am înțeles.
 
   - Și ce? Geloasă cumva?

    De unde plecasem și unde am ajunsesem? Toată discuția aceea era împotriva mea.

    -Te asigur că nu.

    -Atunci pregătește-te că dacă te întreb peste o lună răspunsul va fi altfel, replicat cu un zâmbet ciudat de atrăgător pe față.
 
   Nu puteam să nu-i compar între ei. Mark era dulce, sensibil, și adorabil cu părul mereu ciufulit într-un fel stilat. E un prieten minunat și incredibil de loial. La Will totul e altfel. Era incredibil de frumos, plin de el și uneori insensibil, dar mă atragea într-un fel inexplicabil. Îi simțeam prezența ca pe un drog și mă zăpăceam mereu în preajma lui.
  
     -Te cam umfli în pene, nu crezi?

     -Crede-mă, asta nu-i nimic, a zis cu un rânjet încrezut pe buze.

     - Există mai mult, întreb izbucnind în râs.
 
   - N-ai idee, răspunde râzând împreună. Acum hai la treabă.
 
     I-am zâmbit și am luat-o împreună spre grajd.
   
     -Sunt o epavă, țipasem trântind-mă pe fotoliul meu din biroul lui Jack.
  
    Sigur arătăm ca o dementă. Îmi venea să-mi dau cu capul de pereți.
 
   -Ce-ar fi să te calmezi și să-mi spui ce ai pățit?

   -Sunt așa de slabă!
 
  L-am văzut oftând și trecându-și mâna prin păr.
 
    -Dacă nu vorbești ceva coerent n-am cu ce să te ajut…
   
     Inspirasem adânc ca să mă calmez și începusem să vorbesc.
 
  -Ști că ți-am zis acum vreo trei ani ceva de un jurământ?

    Mă privise suspect și încuviințase ușor din cap.

   -Ei bine, l-am pus în aplicare.
 
    -Ce vrei să zici?
 
     -Am jurat să nu mă îndrăgostesc o perioadă de timp.  
     -Ai făcut ce, mă întrebase șocat. Cui ai jurat?
 
     -Mie…
 
     -Ție? Tu ai înnebunit?
 
     -Nu. Da. Poate. Lasă-mă că nici eu nu mai știu, spun bosumflată afundându-mă și mai tare în fotoliu.
   
    -Să o luăm logic. De ce ai face așa ceva?

    -Ca să scap de ai mei.
 
     -Pare logic…

    La asta nu mă pot abține și încep să râd. Zâmbește la gestul meu și vine și se așează pe brațul fotoliului.
  
     -De ce te complici tu singură?
  
     -Nu știu, spun punându-mi capul pe piciorul lui și el începuse să-mi mângâie buclele blonde.

       Stătusem așa ceva vreme până a vorbit din nou.

       -Ce-ar fi să renunți la pros…, la jurământul tău?

       -Nu, de ce?

      -Unu: nu-ți face bine și doi, fără supărare, e o porcărie. Cum adică să nu te îndrăgostești?
 
     -Simplu. Stau departe de tentații.
 
     -Și tu cu ce mai exact vrei să te ajut?

     -Păi, am întâlnit o tentație…
  
     Fața i s-a luminat și a început să zâmbească.

    -Și n-ai degând să-mi dezvălui acest detaliu? E Mark?
  
    -Nu…
 
    -Da’ cine?
  
    -Will…
 
     Puteam spune că i-a căzut fața, dar și-a revenit repede pe poziții.
  
    -Atunci e vremea să iei taurul brunet de coarne și să renunți la rahatul ăla de jurământ!