Prețul vieții

Capitolul 25

                          ~Capitolul 25~

Ies din autobuz uitându-mă în jur după Ariana, am sunat-o mai devreme și am vorbit să ne întâlnim în fața porți pentru a vedea împreuna notele la simulări. O zăresc în curtea liceului pe o bancă vorbind la telefon și mă îndrept spre ea  zâmbind pentru că azi este o zi măreață plină de surprize, cel puțin așa sper să fie. Mă așez pe bancă așteptând ca prietena mea să își termine conversație și între timp să-i scriu un mesaj și lui Christian, să-l anunț că am ajuns la liceu și că îl aștept în pauza la dulapul meu să ne vedem.

-Ce-ai de gând să faci azi cu Christian? Mă întreabă Ariana ridicându-mi privirea din telefon privind-o bizar. Ce-aș putea să fac azi cu Christian? Mă întreb singură. Cu siguranța vom mânca la cantină la mese diferite ca de obicei încercând să nu atragem prea tare privirile curioșilor pe noi sau vom merge la ore ca doi elevi model normal. Mă gândesc și observ că privirea ei nu s-a schimbat deloc, ceea ce mă înspăimânta puțin fiindcă nu m-am gândit prea tare la detali și nu am nici cea mai mică idee ce își dorește Christian în momentul de față.

-O să-ți răspund când va ajunge și Christian să văd dacă vrea ca relația noastră să fie publică sau nu. Zic seriosă privind spre poartă așteptând o minune de la Dumnezeu. Sinceră să fiu nici eu nu știu ce vreau în acest moment, sunt nehotărâtă și nu înțeleg de ce. Până ieri îmi doream ca relația cu Christian să fie una normală iar acum îmi este teama de ce va spune lumea. Sunt așa idioată uneori!

-Mergem la oră? Mă întreabă încercând să mă scoată din gânduri, își dă seama și ea ca toată această presiune de pe umeri mei apasă foarte tare și nu știu cât o mai pot tine. Am nevoie de Christian, doar el mă poate salva și îmi mai poate lua din această presiune.

-Nu mergem mai întâi să vedem rezultatele? O întreb cu un mare semn al întrebări pe față deoarece așa vorbisem de la bun început, să vedem prima dată rezultatele la simulări.

-Ah! Da, scuză-mă. Am uitat complet de ele. Spune ridicându-se imediat de pe bancă și o privesc perspicace în timp ce mă ridic și eu de pe bancă privind-o nedumerită pe prietena mea cum o ia în partea cealaltă.

-Intrarea liceului este în cealaltă parte. O atenționez și ea râde subtil în timp ce își schimbă traiectoria. Arcuiesc o sprânceană la întrebarea care tocmai îmi apăruse în minte și oftez lung în timp ce o iau din loc. Ce ar putea fii în mintea ei decât haos în acest moment. Nota de la simulări nu vor fii chiar așa mari și probabil îi este frică de ce va spune mama ei.

-Deja îmi este frică. Îmi atrage atenția și chicotesc slab pentru că simteam același lucru. Îmi transpiră palmele rău de tot. Contiună și eu o bat pe umăr încercând să o liniștesc.

Ajungem la avizier unde erau deja un grup foarte mare de elevi care se împingeau unii pe alți să vadă notele și eu mă uit la Ariana puțin dezaxată întrebând-o din priviri dacă ne uităm acum sau mai târziu pentru că la ce era acum aici, slabe șanse să scăpăm în viață, ar fii sinucidere curată.

-Așteptăm puțin, poate se mai liniștesc apele. Spune ea cu speranță în glas și eu o aprob din cap rezumându-mă cu spatele de perete și privesc uimită la acei elevi sălbatici. Simt o mână pe umărul meu și îmi întorc automat capul fiind lovită de ochii căprui ai lui Christian.

-Ce s-a întâmplat cu venitul la ora 9? Îl întreb amuzată și el ridică din umeri prefăcându-se că nu știe despre ce vorbesc

-Nu puteam rata șansa de a afla împreună notele la simulări. Vreau să mă laud cu notele iubitei mele. Îmi spune pe un ton dulceag și eu mă înroșesc toată.