Prețul vieții

Capitolul 3

~Capitolul 3~

Mă trezesc din cauza alarmei și mă frec cu mâinile la ochi de doua ori. Azi îmi încep prima zi de lucru, sunt atât de emoționată. Mă ridic în fund și stau pe marginea patului așteptând ca toate oasele mele din corp să se trezească. Când realizez că asta nu o să se întâmple niciodată, mă ridic îndreptându-mă spre baie ca să-mi dau cu puțină apa rece pe față. Mă schimb în ceva destul de comod și cobor în viteză la bucătărie. Nu vreau să încep prima mea zi de lucru cu stângul, trebuie să-mi pun toate gândurile cap la cap să nu fac vreo greșeală.

-Neața mami. Îi spun când o observ pe mama la masă măncând. Mă așez la masă, aveam deja o farfurie cu omletă în față și încep fără ezitare să mănânc.

-Neața,  raza mea de soare. Îmi spune cu un zâmbet cald pe față, zambindu-i și eu la rândul meu. Poftim bani pentru liceu. Îmi îmânează niște bani și îi iau. Normal că nu îi cheltui pe toți, restul îi pun la strâns.

Ies din casă când termin de mâncat și mă îndrept spre stația de autobuz.

Liceul era destul de tăcut momentan, liniștea asurzitoare îmi ridica semne de întrebare.
Fac o față uimită când privirea îmi cade pe Sonia și pe păpușile ei de porțelan. Mă întorc cu spatele la ea ca să nu mă observe și cu pași grăbiți mă îndrept spre clasă, dar toate eforturile mele sunt în zadar.

-I-auite pe cine avem aici, nu este prietena ta salvatoare cu tine? Mă întreabă în batjocură cu o voce arogantă. Priveam în jos, așa cum am vrut să-i răspund data trecută trebuie să o fac și acum. Este momentul să pun stop acestor jigniri aduse la adresa mea. Anastasia, i-a mâncat pisica limba. Mi-e așa milă de tine! Bufnește în râs și închid ochii obținându-mi lacrimile. Simt o mână împingându-mă în umăr cu putere făcându-mă să mă dezechilibrez puțin, dar încetează orice activitate brusc. Trebuia să o înfrunt acum ori niciodată, de ce m-am blocat?

-Da, Christian! Exclamă cu vocea ei pițigăiată deschizând ochii imediat ce aud acest nume
-Unde ești!? Se aude vocea lui nervoasă de la capătul firului. Fac o față confuză, oare ce o fii pățit?

-Mă distrez. Îi răspunde ea zambindu-mi superior și eu las capul în jos de rușine.

-Ghici ce? Eu nu mă distrez, chiar deloc! Începe el să țipă. Treci la mine că vreau să ne distrăm noi doi împreună. Continuă pe acelasi ton ridicat

-Acum vin iubir...

-Acum! O întrerupe vizibil furios și ea pleacă fără ca măcar să clipească sau să gândească. Ce a vrut să spună prin "Vreau să ne distrăm noi doi împreună"? Vor cumva să-și bată joc de mine împreună?

Orele le termin repede, spre norocul meu nu am dat nici de Sonia, dar nici de Christian.
Fug spre autobuz și cu puțin noroc îl prind, fac ce fac de obicei când urc în el. Îi plătesc șoferului cursa și în câteva minute ajung în stație. Merg la pas spre cafenea și în drum spre el îmi prind parul într-un coc puțin răvășit, de obicei parul meu nu stă de nici-o culoare în coc. Este destul de creț și puțin cam scurt, dar cu puțin efort îl prind, este și o tortură deoarece mă doare scalpul îngrozitor.

Iau șorțul și carnețelul și mă îndrept spre o masă unde era un băiat puțin mai brunet la păr.

-Ce doriți să comandați? Îi atrag atenția zambindu-i politicos. Îmi returnează gestul și își continuă activitatea de a se holba prin meniu făcându-mi semn să aștept.

Realizez că acest băiat nu va comanda prea curând, mă mai duc și pe la alte mese ignorând masa brunetului. Pe la sfârșitul programului, masa lui rămăsese ultima ocupată și mă îndrept înapoi spre el deoarece eram singură fată rămasă pe tură și altă opțiune nu aveam.
Stăteam cu carnețelul în mână așteptând ca baiatul din fața mea să-și comande ceva, devenise enervant. Aștept de minute bune. Îi arunc o ultimă privire și simt nervii accelerând în venele mele când realizez că el continuă se mai uită prin meniu. Cred că face intenționat asta că altcumva n-am cum să-mi explic această abordare total greșită a unui băiat indecis, mi s-a terminat tura și el nu a ales nimic încă.