A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 7

N/A: va anunț de astăzi ca nu voi putea mâine posta capitol voi încerca totuși să compensez în weekend, însă mâine am ceva eveniment la școală și nu voi ajunge atât de e rapid acasă și nu cred că voi avea șansa să îl scriu.

~

~Cred că am nevoie de tine acum.~

Îmi trec degetele prin păr, încercând să mă ridic din pat. Soarele lumina întreaga cameră, însă problema era ca eu nu prea voiam sa mă trezesc. Aș mai fi dormit mult si bine, dacă aș mai fi avut somn.

Capul îmi urla de durere, iar la fiecare mișcare realizam ca aveam mușchi in diferite părți ale corpului. Mă durea totul. Reușesc pana la urmă să mă ridic in fund și sa îmi strâng pătura in jurul meu. Îmi frec ochii și examinez camera cu privirea, clipind apăsat până imaginea va deveni mai clară.

Nu știam dacă este de bine ca nu țin minte nimic de aseară sau nu. Oricum fusesem beat, iar asta deja nu e era de bine.

— Ce a fost aseară? Murmur si îmi ciufulesc părul.

Xander stătea în patul lui si schița ceva imagine de pe laptop. Își arcuiește o sprânceana si nu își mută privirea din computer scurt. Pufnește scurt si se întoarce.

—Nimic important, însă ar trebui să îți pui limite la cat bei, îmi răspunde plictisit și își continuă lucrul fără să se agite mult.

Încerc să îmi aduc aminte singur, însă chiar nu țin minte nimic. Probabil avea dreptate, nu trebuia sa mai beau atât. Mă urăsc uneori.

Murmur ceva incoerent si ies din pat. Măcar ma obosisem sa mă dezbrac de pantaloni, iar acesta era un plus.

—Ce faci acolo? Mă apropii de saten și îmi rezem bărbia de umărul lui.

Se încordă puțin, însă nu spuse nimic, continuând să traseze linii pe hârtie.

—Este schița casei lui Michael Burns, murmură. Trebuie sa poziționez toate camerele de supraveghere și să văd dacă le putem omite sau trebuie neapărat să schimb înregistrările, îmi răspunde și continuă să lucreze.

Mă ridic si pufnesc nemulțumit. Era plictisitor.

—Și cum se presupune că știu despre cine vorbești? Pun întrebarea și mă culc pe patul lui, lângă el.

Xander îmi aruncă o privire urâtă și expiră lung.

—Tu ești măcar odată atent? Bărbatul acesta este unul dintre cei 3 care au plănuit cum sa ne omoare. Mă gândeam să intrăm la toți 3 in case in același timp ca să nu fie alertați de faptul că unul dintre ei a murit și să înmulțească paza, îmi explică, iar eu șoptesc un „aaa" și mă ridic, privind ecranul laptopului.

Zâmbesc entuziasmat si bat din palme. Aveam planuri mari despre cum aș putea sa îl omor, idioții aceștia meritau. Cine ar putea să mă omoare?

—Putem să îi chinuim, va fi interesant, chicotesc și mă uit la el, rânjind mulțumit.

Satenul dă negativ din cap și își dă ochii peste cap.

—Nu avem timp să facem spectacol. Mă gândeam să le strecurăm antrax in sistemul de ventilare. Moartea va surveni încet, dar sigur, iar având în vedere că se va evapora peste câteva ore sigur, nu vor putea depista ora morții. Dacă ne ducem undeva pe la 3 noaptea, cred ca reușim să ne întoarcem dimineața la hotel și sa plecăm ulterior în  celălalt colț al țării, mă anunță încă atent in ecranul telefonului.

Pufnesc și plescăiesc zgomotos din buze. Strica toata distracția, dar cel puțin măcar ei vor muri. Asta e ce voiam.

—Sună complicat și plictisitor, chicotesc vag și îmi las bărbia pe genunchi, continuând să îl privesc.