A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 8

~Aș putea minți și nu știu dacă m-aș putea opri.~

~

Își trece degetele murdare peste pielea gâtului meu, rânjind mulțumit. Îmi strânge gâtul cu degetele, în timp ce mă privea mândru. Încerc să tip, însă nu mai aveam puterea. Bărbatul se lăsase cu toată greutatea peste mine.

Observă rapid că practic mă omora, astfel se ridică rapid de pe mine. Încercase doar sa mă chinuie, nu era inițial doar un simplu omor.
Probabil mă zgâriasem cumva, deoarece simt o durere ascuțită în spate. Nu m-am atins de nimic, însă încerc să mă adun ușor in coate.

Înainte să reușesc să iau o gura de aer cel puțin, îmi lipi o bucată de scotch peste gură, apăsând cu mâna. Mă privește cu superioritate și pufnește dezgustat.

Îmi ridica tricoul si îmi privește curios abdomenul, în timp ce zâmbetul îi era mai pronunțat. Degetele lipicioase îmi explora fiecare bucățică de piele, întorcându-mi stomacul pe dos.

Mă simțeam groaznic când mă atingea. Mă simțeam dezgustător și murdar. De parcă eram bun doar ca sa fiu folosit.

—Sper ca ești sănătos, murmură și se ridică de pe mine.

Mă lăsă pe jos, în mașină, in continuare, iar el iese din mașină. Oftez ușurat și încerc încă odată să mă ridic in fund, însă era un rateu impresionant.

Totuși nu prea reușește să facă nici un pas, deoarece este lovit cu o bâtă de lemn in cap, iar bărbatul cade pe jos. Oricine i-a dat-o, a nimerit-o la perfect, deoarece acum tipul care tocmai mă răpise, era aranjat frumușel pe jos.

Îi zăresc fața iritată a satenului, care pufnește nemulțumit când mă vede pe mine. Apăruse din spatele mașinii, aruncând bâta pe scaunul de lângă mine. Își da ochii peste cap și se apropie de mine, expirând lung.

—Dacă m-ai asculta odată si odată, oftează si îmi scoate bucata de scotch de pe gura.

Scuip din gură, simțindu-mă încă dezgustat de faptul că ipocritul ăla mă sărutase. Gustul oribil de alcool si țigări îmi va rămâne, probabil, mereu in minte. Totuși, un lucru nu îl înțelegeam.  De când arăt eu precum o fată de se atingeau toți bărbații de mine?

—Cât de greu ai venit, ii replic ușor încordat.

Xander scoate un briceag din buzunar și îmi eliberează mâinile, smulgând scotchul cu putere, în timp ce simt cum pielea îmi urlă scurt de durere. Își ridică privirea spre mine si își arcuiește o sprânceana.

—Adică e vina mea? Pufnește și îmi lasă mie briceagul ca sa îmi eliberez si picioarele.

Satenul iese din mașină, privindu-mă de la intrare. Folosesc briceagul si mă eliberez, apoi reușesc să ies si eu din mașină și îmi întind mușchii.

—Ca doar nu o fi vina mea, veni si răspunsul meu, apoi o iau in fața.
Bărbatul sare peste corpul tipului. Tipul încă nu era mort, deși ar merita-o cu vârf și îndesat. Totuși, oricât de mult ne-am dori sa omoram pe cineva, chiar nu trebuie să  ieșim în evidență, de asta trebuia sa ne limităm.

—Adică e vina mea pentru ca tu ai insistat să vii cu mine și apoi tot tu nu m-ai ascultat când ti-am zis sa nu dispari de lângă mine? Pune întrebarea plictisit.