A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 24

LA MULȚI ANI, MAIA, ASTA E PT TN

N/A:  Sinceră sa fiu, sunt atât de dezamăgită de mine. Sunt proasta la puterea a doua.
Deci ieri am scris capitolul asta, everything it’s good, i’m happy. Azi cand dau sa intru sa îl editez, deoarece ieri nu eram efectiv in stare, nu merge. Îmi zice ca fișierul ori a fost șters, ori redenumit, iar la ultima parte am încercat să il caut, dar nimic.
După o criză de nervi, am zis ca o sa îl rescriu mai târziu și m-am dus sa ma joc ceva. Cand am revenit, am umblat eu prin word si prin storage si minune mare, l-am găsit.
DAR SA MA INVAT EU MINTE SA II DAU MACAR COPYPASTE DUPA CE L AM PIERDUT EU ODATA NUUUU.
L-am editat puțin, apoi m-am enervat ca n-avem spațiu pentru ceva aplicatie și m am dus sa sterg cache-ul de la toate aplicatiile posibile.
Haha mare greșeală
Mare greșeală...
Cand am revenit, iar mi a dat eroare. Am incercat sa îl recuperez la fel cum am facut inainte, dar nu mai merge.
So
Sunt proastă
Nu trebuie sa ma laudati
Dar oricum il rescriu ptc da >:[ Chiar dacă abia am timp but hey vreau sa postez cap pe bune

N/A2: OK AM INCERCAT SUNT CEA MAI GHNIONISTA PERSOANA DE PE SUPRAFAȚA PAMANTULUI DC NU MA ÎNVĂȚ UGH

~

~Practic mă jucam cu focul~

~

Pufnesc amuzat și mă las pe marginea scaunului, lovind furios cu degetul în masă. Încerc să îmi concentrez privirea pe geam, însă era înnorat afară și nu mă impresiona atât de mult.

—Te voi crede, știi? Mai bine îi spui lui Bryan adevărul și nu te mai prosti, pufnesc ușor iritat și înghit în sec.

Bărbatul își scoate o țigară din pachet și își arcui o sprânceana. Îl privesc nepăsător, iar el își trece limba peste piercing, pufnind superior și nemulțumit.

—Spune-mi o singură dată când te-am mințit...Și oricum, de ce aș face-o? Mă privește scurt, scoțându-și bricheta din buzunar.

Înghit în sec. Îmi cobor ușor privirea, ațintind-o spre un punct mort din cameră. Îmi duc părul după ureche și mă las pe spatele scaunului.

Poate nu avea nici un motiv plauzibil, însă totuși, nu îl credeam pe Bryan in stare. Adevărat, nu țin minte sa mă fi mințit Xander vreodată, însă avusem șansa să îl cunosc doar pentru o lună, nici nu cred ca a avut șansa să o facă. Iar pe Bryan îl cunosc de un an jumătate, aveam mai multă încredere în el. Plus ca niciodată nu m-a făcut să mă îndoiesc de el și ținea la mine cu adevărat... Nu ar face așa ceva oricum, nu îi stă în fire.

—Bryan nici măcar nu este genul, nu înțeleg cum încerci să mă convingi de opusul. Plus ca poate doar ti-s-a părut, mai știi, îmi mușc interiorul obrazului și îmi strâng palma in pumn.

Ce voia Xander de la mine de inventa așa ceva? Parcă îl credeam mai matur, însă el se ocupa cu prostii si minciuni. Ce ipocrizie.

Râse scurt și suflă tot fumul din țigară în altă parte. Îmi mai aruncă o privire fugară și își dă ochii peste cap, oftând zgomotos, parcă reflectând asupra a ceva. De parcă își alegea cuvintele. Își rezemă coatele de masă și mă privi lung, clipind apăsat. Mă examină cu privirea, dându-mi un sentiment ciudat de înfiorător. Dacă stăteai sa reflectezi mai bine, Xander este un adevărat ciudat în întregul sens al cuvântului. Nu puteai sa negi, avea un mod unic de a face orice.