A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 22

N/A: mă ajuta cineva sa îmi omor sora ms nu o mai suport puteți face ce vreți cu ea

~

~Nu este deloc greu să repeți ca mă urăști, atunci când adevărul este ca nu ești nici măcar pe aproape?~

~

—Nu pot sa cred că mă puteți părăsi atât de ușor, mă plâng, iar Eliza explodează într-un râset sănătos.

Bryan își dă ochii peste cap și pufnește neconvins, așezându-și palmele in buzunar.

—Ești tu de serviciu, deci rămâi ultimul. Oricum nu e mult, doar o oră, apoi o sa încui tu cafeneaua, de parcă e prima dată, știi, mă dojeni șatena și plescăi din buze zgomotos.

Îmi scot limba la cei doi, iar ei pufniră. Eliza își aruncă geanta pe umăr și își scoate telefonul din buzunar, afișând un zâmbet larg.

—Lasă, ne vedem mâine, dragule, nu ne duci tu nouă dorul, îmi zice ironic bărbatul, iar eu îmi dau ochii peste cap.

Amândoi ieșiră fără remușcări din cafenea, lăsându-mă pe mine singur. Doamne, cât urăsc când sunt de serviciu!  În general, urăsc programul cafenelei! Cafeneaua noastră lucra 17/24, iar 16 ore se împărțeau în 2 ture. Cineva din ultima tură era mereu de serviciu și stătea singur ultima oră, aproape singur, deoarece mai era și paza, având grijă de posibilele comenzi. În această oră, meniul era limitat și maxim câteva prăjituri și cafele, însă niciodată nu erau prea mulți clienți.

Probabil și datorită faptului că era cam ora 12 de noapte și cine ar fi atât de nebun să vină aici. Trebuia doar să mă plimb pe aici până la 1 și să fiu sigur ca totul e bine.
Oricum era enervant, aveam să mă plictisesc de moarte aici.

În momentul următor, ușa cafenelei se deschide și pe ușă intră Xander. Satenul își trece degetele prin par, verificând ecranul telefonului. La naiba, minunat, îmi dau ochii peste cap. Când mă vede face o față și înghite în sec ușor dezgustat și încordat. Se apropie cu pași mici de tejghea și se rezemă de ea.

—O cafea și umm, ceva dulce, chiar nu îmi pasă ce, flutură din palmă și se așeză pe cel mai apropiat scaun.

Își concentrează atenția în telefon, încercând să mă evita. Intre timp, eu încercam să îi fac cea mai tare cafea posibil.

Nu eram mare fan de al lui, însă știam suficient de bine că urăște cafeaua tare. Oh, dragă, chiar crede că am de gând să îi fac pe plac?

—Ce faci la ora asta aici? Pun întrebarea stupefiat și îmi arcuiesc o sprânceană.

Își ridică privirea obosit din ecranul telefonului și mă privește scurt. Înghite în sec și privește în gol, de parcă și-ar alege cuvintele.

—Am avut o întâlnire de afaceri care a durat mai mult decât m-am așteptat, pur si simplu. Dacă știam că tu ești de tură, sincer sa fiu, nici nu mai veneam, adaugă ultima parte și înghite în sec.

Îl privesc urât și pufnesc nemulțumit. Îmi dau ochii peste cap și îi trântesc pachetul cu biscuiți în fața.

—Și eu te iubesc foarte mult, avem sentimente comune, știi? Dar nu trebuie să le împărtășim chiar așa de fiecare dată, mârâi sarcastic, iar bărbatul mă privește nepăsător.

Deschide pachetul de biscuiți într-un mod nonșalant și mă privește curios. Îi evit privirea și mă întorc spre aparatul de cafea, strângându-mi palma in pumn.

Cât de indiferent era de tot, de parcă nu trecuseră aproape 2 ani, știi! Poate pentru el nu fusesem niciodată cine știe ce, doar o parte din viața trecătoare, însă el a contat destul de mult pentru mine și mă scoate din sărite comportamentul lui ridicol față de întreaga situație.

Strâng mânerul ceștii de cafea in mâna, înghițind în sine încordat. Îl trântesc pe masă și nici nu îmi este mare mirarea când reușesc să vărs, din greșeală, tot conținutul pe cămașa sa albă.

Bărbatul se ridică rapid de pe scaun, dându-se cu un pas în spate.

—Ups, dau din umeri dezinteresat precum era el acum câteva secunde.
Îmi aruncă o privire urâtă și începe să își descheie nasturii, scrâșnind din dinți nervos.

—E fierbinte, ești nebun? Mârâie furios.

Îmi dau ochii peste cap și îl privesc neinteresant cum se dezbracă de cămașă. Din câteva mișcări era la pieptul gol, aducându-mi o nuanță vagă de roșu în obraji.

—N-am făcut-o intenționat, calmează-te, îi replic.

Nu spuse nimic, doar își aranjă cămașa umedă pe tejghea, stând dezbrăcat cu mâinile pe șold. Mă abțin să nu încep a râde, iar Xander mă mai fulgeră cu privirea iritat.

—Oh, desigur, dragul meu, deloc intenționat, mă imită și pufnește nemulțumit. Dacă nu a fost intenționat, du-te în mașină și adu-mi un tricou de acolo, îmi aruncă cheile in fața.

Privesc cheile de pe tejghea și îmi ridic privirea spre bărbat.

—Și mă crezi pe mine ca voi face asta pentru ca...? Îl privesc confuz, ridicând cheile și începând sa mă joc cu ele.

Își arcui sprâncenele și își așeza coatele pe masă, afișând cel mai fals zâmbet posibil.

—Pentru că nu o să te doară mâna, iubire. Să spunem doar ca este un favor unui prieten vechi, își fixă zâmbetul, iar eu îmi dau ochii peste cap.

Iau cheile în mână și mă pot bucura de câteva minute în care am scăpat de el. Mașina nu era departe, deci m-am întors rapid cu tricoul. Nu am de gând să pun întrebări de ce, pentru numele lui Dumnezeu, ține un set curat de haine în mașină. Era un ciudat ipocrit de când îl știam doar precum XAN.

—Mulțumit? Acum poți sa mori liniștit. Îi reproșez și îi arunc haina direct in fața.

O prinde înainte să îi nimerească in fața și mă privește scurt.

—Nu mă prea suporți, constată și își duce ceașca de cafea, pe care probabil și-a făcut-o singur, la buze.

Îmi arcuiesc o sprânceană și rad sec. Îmi trec încordat degetele prin păr. Ce repede sare de la subiect.

—Pentru că ești enervant. Oricum niciodată nu te-am suportat, deci nu este ceva nou, dau din umeri și îi fur un biscuit din pachet.

Dar înainte să reușesc să fac ceva, îmi simt mâna apucată și sunt lipit de tejghea, în timp ce privirea sa era fixată asupra mea.

—Defapt, chiar este ceva nou. Ai uitat ce mi-ai spus înainte sau ce? Pufnește amuzat.

Distanța dintre noi doi era destul de mică, iar asta mă făcea să mă simt incomod. Mai ales faptul că nu se ostenise să se îmbrace cu acel tricou.
Îmi dau ochii peste cap și încerc să măresc distanța dintre noi doi.

—Logic ca nu am uitat, dar eram doar un copil. Nu te-am plăcut niciodată cu adevărat, sincer sa fiu. Probabil era doar atracție sexuală...acum, da-te de pe mine! Îl privesc urât, iar el îmi rase in fața.

Îmi dă o șuviță de păr după ureche și expiră lung.

—Și par eu un copil sa cred prostiile astea? Nu este deloc greu să repeți ca mă urăști,  atunci când adevărul este ca nu ești nici măcar pe aproape? Îmi șoptește, iar în următorul moment îi simt buzele peste ale mele.