A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 30

~Niciodată nu a fost vorba despre dacă împreună vom reuși. A fost mereu vorba doar despre faptul că noi unul fără altul nu vom reuși.~

~

—Nici măcar nu te-am futut, de unde până unde ideea asta ca te-am înșelat? Mârâie nervos, strângându-mi haina în pumni.

Pufnesc nervos și îl împing cu toată forța de pe mine, deși nu reușesc să îl mut cu mult. Deși era mai tânăr cu un an, mama natură își pusese amprenta mai generos asupra lui.

—N-ai vagă de idee atunci despre ce este încrederea, îmi strâng palmele în pumni.

Bryan mă privește indiferent și pufnește amuzant, de parcă era totul doar o glumă, strângându-mi strâns gâtul. Nu atât de strâns încât să rămân fără aer, dar suficient încât să lase urme dureroase. La naiba!

—Eu n-am idee? Suntem bărbați amândoi, nici nu este presupus sa fim împreună. Sa zici merci ca măcar am fost lângă tine cel puțin. Chiar luai totul in serios? Banal! Râse scurt și mă privește in ochi.

Îmi înfig unghiile în mâinile sale, aruncându-i priviri urâte. Încercarea mea doar îi aduse un zâmbet pe buze, care se transformase ulterior într-un rânjet trufaș.

—Ia-ți labele de pe mine! Ești un fraier, încerc să îi fut un picior între picioare.

Din cauza vizibilității reduse, reușesc să îl lovesc doar în genunchi și nici măcar nu suficient de tare. Totuși, într-un oarecare mod suficient de tare încât să îl enervez, deoarece începe să mă strângă mai tare de gât.

—Ah și cică eu sunt fraierul. Cel puțin eu nu m-am îndrăgostit precum un prost, murmură ultima parte și îmi dă drumul.

Cad la podea, ducându-mi instant mâinile la gât, oftând zgomotos. Mă privește urât și pufnește nemulțumit, de parcă singurul care a greșit aici am fost doar eu. De parcă el a jucat rolul personajului pozitiv, iar eu celui negativ.

Se întoarce pe vârfuri și dă să plece, însă este lovit direct cu ușa în frunte, moment în care, deși mă simțeam groaznic, încep a râde sănătos. La orice m-aș fi așteptat.

De după ușă îi văd pe Xander, care ținea mânerul ușii in mâna cam confuz, apoi în spatele său era Eliza. Amândoi clipiră scurt, iar apoi își coborâră privirea spre mine.

—Mai mulți idioți, pufnește plin de sine Bryan.

Mă ridic de pe jos, ajutat de Xander, însă nu reușesc bine, deoarece Eliza îl atacă cu geanta pe Bryan. Chicotesc amuzat, bărbatul fugind repede din apartament complet nervos.

—Ți-a făcut ceva? Pune întrebarea satenul încâlcit și atinge cu buricul degetelor suprafața gâtului meu.

Pufnesc și înghit în sec. Sunt convins ca mi-a lăsat câteva urme roșii vizibile, însă nu aveam ce să fac acum. În același timp, nu mă așteptam să îl văd astăzi pe Xander. Nu am venit la cafenea special ca sa nu îl vad pe el. Eram încă stânjenit pentru mesajele de ieri.

—Doar a încercat să se prefacă ca este superior, hilar, îmi dau ochii peste cap.

Eliza se îmbufnă și își trece degetele prin par, fluturându-l în fața sa. Aruncă câteva priviri în spate și suspină lung.

—Să vezi ce fel de concert a făcut la cafenea. A crezut nesimțitul ca dacă îmi spune ca sunt proastă pentru că l-am crezut o să scape basma curată. Pot spune doar că cafeneaua are acum minus câteva farfurii și căni. Mă bucur că am scăpat de el, nu pot să cred că mi-a plăcut de el! Ew! Se plânge și expiră lung. Bine, va las sa va lămuriți pentru ca sunteți precum niște copii mici și fără mine nu va descurcați astfel că pa pa! Flutură din palmă și iese înainte ca măcar să procesez ce doamne ajută a spus.

Clipesc scurt și îmi trec încordat degetele prin păr. Nu aveam o idee despre ce tocmai a spus, pierzându-mă după al doilea cuvânt.

—La ce se referă? Pun întrebarea stupefiat și îl privesc în ochi.

Xander afișa un zâmbet fals pe buze și începe iar sa se joace cu piercingul din buză. Acum de ce era îngrijorat?

—Mai ești supărat pe mine? Îmi evită întrebarea și cu un ton serios mă întreabă.

Pentru câteva secunde îl privesc încordat și confuz, dar realizez rapid la ce se gândea. Uitasem complet ca mă supărasem pe el. Deși dacă acum stau sa mă gândesc, era fără sens. Bravo, Alex.

—Ăăh, nu sunt sigur, înghit în sec și îmi rătăcesc degetele prin par, privind în gol.

Realizez rapid că încă suntem lângă ușă, nu ne-am mutat deloc. Mi-se făcuse rapid frig, iar vasele încă stăteau pe jumătate curate în chiuvetă. Mai bine nu mă apucam de curățenie.

Satenul se apropie de mine si îmi apucă mâna. Îmi mușc interiorul obrazului și îmi ridic ochii spre ai săi, in timp ce un fior electric îmi parcurge șira spinării, iar o fierbințeala îmi cuprinde tot corpul.

Lua o gură de aer adânc, însă înainte să reușească să spună ceva, îmi lipesc buzele de ale lui dintr-un motiv necunoscut nici pentru mine. Pentru câteva frânturi de secundă rămase înghețat, însă luă rapid controlul.
Mă împinse ușor în perete, simțindu-i degetele cum îmi strângeau palma. Îi simt căldura corpului și mirosul dominant de parfum bărbătesc. Mă topeam ușor în brațele sale și nici un sărut al oricărui altcuiva nu se putea compara cu un sărut din partea lui, oricât aș încerca să mă conving de opusul.

—Nu știu ce simți tu sau dacă ceea ce ai spus ieri este adevărat deoarece erai beat... însă, la naiba, acum 2 ani am fost extrem de greșit, râde inconfortabil.

Îmi lipesc fruntea de umărul său și înghit în sec. Îi mototolesc cămașa cu pumnii și îmi frământ degetele.

—La ce te referi? Întreb amețit.

Își trece degetele prin părul meu și pufnește.

—Mă refer la faptul că nu te mai pot scoate din minte din prima zi de când ne-am întâlnit acum 2 ani, murmură cuvintele de parca îi era frică.

La auzul cuvintelor, simt cum inima începe să pompeze sânge mai repede. Îl privesc direct in ochi și urmăresc o sclipire specială.

—Eu- mă bâlbâi confuz și jenat.
Se dă câțiva centimetri mai in spate și își mută privirea in gol. Își mușcă scurt buza și expiră lung.

—Crezi că...dacă am încerca, vom reuși? Șoptește întrebarea și de data asta evita sa mă mai privească.

Observ totuși o nuanță roșiatică in obraji, iar vocea îi tremura. Își scufundă fața in palme și nu puteam nega ca arăta atât de drăguț când era jenat.

Îi iau palmele în ale mele si le strâng strâns.

—Ești un idiot, veni răspunsul meu.

Mă privește dezorientat și își mușcă buza. Își trece degetele prin părul deja prea ciufulit și trage de mânecile hainei. Începe iar să se joace cu piercingul din buză, fapt ce îmi demonstrează că era foarte încurcat și stupefiat.

—Niciodată nu a fost vorba despre dacă împreună vom reuși. A fost mereu vorba doar despre faptul că noi unul fără altul nu vom reuși, îi răspund și îl sărut delicat și apăsat pe buze.

~

N/A: owuuuu, am făcut și asta omg ><<!!!
Sunt atât de entuziasmată de cei doi și de faptul că am dus până la capăt aceasta idee pe care o aveam în plan din 2016, sunt foarte mândră de mine și de fiecare care a reușit să ajungă până aici la citit.
Desigur, mai este și vorba despre un capitol special de sfârșit deci spuneti-mi ce fel de final vreți voi T^T omfgf nu stiu cum ma voi despărți de cartea aceasta, deoarece îi iubesc prea mult pe Alex și pe Xander. Am impresia ca abia ieri am început cartea. Deși de fiecare dată este așa  >~< mulțumesc enorm pentru suportul pe care mi-l-ati oferit și pentru ca momentan cartea este #2 la boyxboy. Ly all >^<