A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 17

~Din greșeli, puțini se învață.~

~

> peste 2 ani <

~

Intru in vestiar și îmi strâng lucrurile. Terminasem ziua și puteam, în sfârșit, să ajung acasă și să mă odihnesc. Ulterior îmbrac și geaca, ciufulindu-mi părul cu degetele. Mă mai admir puțin în oglindă și afișez un zâmbet discret pe buze. Arunc ghiozdanul pe umăr și părăsesc vestiarul, tresărind când îi observ pe Eliza si Bryan cu un zâmbet larg pe buze așteptându-mă după ușa de la vestiar. Mă urmăresc cu privirea și își mențin zâmbetul cât de larg posibil.
Îi privesc sceptic și înghit în sec. Ce era cu ei?

—La mulți ani, Alex! Nu pot să cred că nu ai spus nimănui ca astăzi, 30 ianuarie, este ziua ta, faci 20 ani totuși, se îmbufnă Eliza și se apropie să mă îmbrățișeze.

Zâmbesc vag și o îmbrățișez înapoi, trecându-mi limba peste buze. La dracu, speram să nu afle că astăzi este ziua mea, voiam doar să trec peste ea precum peste o zi obișnuită. Nu voiam mare tam tam, oricum, cum au aflat?

—Mulțumesc, dar pur și simplu prefer să nu fac ceva azi. Mă mulțumesc și cu un somn bun, sunt obosit, veni răspunsul meu încordat.

Amândoi îmi aruncară cea mai urâtă privire vreodată. Pufniră nemulțumiți, iar bărbatul își dă ochii peste cap.

—La naiba, Alex, odată faci în viață 20 de ani. Dacă nu te vei distra acum, la 40 deja nu o sa mai poți, îmi zice Bryan și mă privește fix.

Bryan era probabil cel mai bun prieten al meu de aici. M-aș fi simțit prost să îl refuz iar, deoarece mă înțelegea întotdeauna și cel puțin, dădea impresia ca tine la mine. Eliza era super drăguță și mereu găseai ce să vorbești cu ea, mai ales că s-a recuperat super rapid după cazul de acum 2 ani. Era chiar o fată deșteaptă. În general, vorbeam cu altcineva destul de rar, însă cu ei doi eram ca o moară stricată. Puteam să vorbesc 24/7.

Dau din umeri, stânjenit. Eram obosit, nu prea cred că aveam chef de ceva. Plus ca știam pentru ce fel de distracție optau amândoi, iar eu cu alcoolul eram periculos.

—Promit că altădată, acum chiar nu cred ca sunt in stare, murmur și dau să plec.

Nu reușesc totuși pentru ca Bryan mă apucă de braț și mă trage aproape de el. Eliza pufni îmbufnată si deși avea doar 17 ani, fiind cu 3 ani mai mică, trebuia sa îți fie frică de ea, nu glumă. La ce unghii are, nici nu te așteptai la altceva.

—Oh, nuu, nu mai merge minciuna asta. Tot asta ai zis și la sărbătoarea de anul nou, și la Crăciun, și la ziua mea, și la ziua lui Bryan, însă la tine nu mai există acel altădată vreodată, astfel că vii cu noi. Astăzi ne ducem și sărbătorim ziua ta atât de bine încât mâine sa se trezească cel puțin unul in altă casă. Stai fără griji, noi plătim, chicoti și afișa un zâmbet pur pe buze.

Expir lung și mă las tras de cei doi în mașină. Chiar nu aveam chef, mă durea și capul concomitent, dar îi știam prea bine și știam, de asemenea ca daca vor insista, nu voi avea de ales. Iar minciuna ca trebuie sa fac ceva foarte urgent, după a 3 oară nu mai mergea. Presupun ca pentru prima dată, mă voi lăsa baltă. Nu cred ca as avea alta opțiune totuși.

—Dar tu ai 17 ani, cum o să te primească în club? Întreb nesigur și o privesc cu coada ochiului.

Eliza își flutură părul și clipi de câteva ore, aruncându-se lângă mine pe scaunul din spate. Își scoate o oglindă din geantă și își fixă pentru ultima oară machiajul.

—Oh, scumpule, că doar nu o fi prima oară, își flutură mâna prin fața mea.

Pufnesc și presupun ca trebuie sa îmi accept soarta.

—Probabil Eliza a intrat în club mai des decât tine, râse Bryan și aș vrea să îl lovesc.

Știam că era adevărat, însă nici unul nu va înțelege cu adevărat motivul de ce nu vreau sa mă distrez cu ei. Problema este ca sub influența alcoolului, puteam spune vrute și nevrute, iar faptul că m-aș putea scăpa cu vorba de faptul că lucrasem cu asasin plătit și mi-am omorât singur părinții nu prea cred că ar fi ceva plăcut.

—De ce nu ne-ai zis ca astăzi este ziua ta? Se plânge șatena și își țuguie buzele.

Chicotesc și dau din umeri, rezemându-mă de scaunul din față al șoferului.

—Când sunt beat am tendința să tot spun tâmpenii, de multe ori false și mna, plus ca nu este chiar genul meu, chicotesc și îmi mușc buza inferioară.

Fata își dă ochii peste cap și mă privește nemulțumită.

—De parcă ești singurul. Oricum nimeni nu va ține minte nimic, râse Bryan și opri mașina.

Mă uit prin geamul din partea mea și reușesc să opresc prin întunericul nopții semnul luminos de la clubul „Detremé". Afară puteai observa ceva lume, însă probabil era prea frig pentru ei. Majoritatea ieșiseră la fumat, părerea mea.

Mă simt rapid împins din mașină, iar Eliza iese și ea după mine. Aplauda entuziasmată din palme și mă privește fericită.

—În sfârșit suntem toți 3, vreau sa te azi vad si pe tine dansând, Alex! Bryan, azi trebuie sa îl convingem să vină mai des cu noi, strigă mai tare fata in timp ce muzica din clădire devine tot mai puternică cu fiecare pas pe care îl facem.

La intrare, doar mie îmi cere buletinul, desigur. Pe Eliza o bufnise râsul, însă Bryan nu spuse nimic. Când voi arăta și eu de vârsta pe care o am? În ce secol?
Intrăm rapid in club, iar eu îmi strecor buletinul în buzunar. Muzica era extrem de tare, iar acest lucru îmi aduce un puternic déjà-vu de acum câțiva ani când frecventam des cluburile. Numai ca atunci plăteam tipul de la intrare, deoarece nu aveam vârsta minimă, dar mă rog.

Sunt târât, practic, de către șatenă până la bar. Acolo mă așez pe un scaun, între cei doi, promițându-mi in minte sa nu beau prea mult. Eram încordat și ușor nervos, deoarece îmi era frică să nu fac o tâmpenie cat timp voi fi beat.

—Uite, îmi întinde bărbatul un pahar cu un lichid galben.

Îmi observ reflexia în momentul când zăresc băutura, iar mirosul puternic de alcool îmi lovește direct plămânii. Duc paharul la gura și las aroma amăruie să curgă pe gât.

Poate, nu va fi atât de rău, totuși?

~

Mă trezesc cu o durere insuportabilă de cap. Afară era deja lumină și probabil întârziasem la lucru, deoarece nu părea dimineața.

Îmi lipesc palma de frunte și murmur ceva incoerent, înainte să mă ridic in fund. Plăpumile cad lângă mine, temperatura camerei lovindu-mi pielea generos.

Tresar când realizez că, la naiba, numai acasă la mine nu eram. Înghit în sec, iar cuvintele Elizei in care spunea să bem atât de mult încât să ne trezim în case străine îmi apar in minte. La naiba, nu era presupus să o iau chiar în serios!

Realizez că purtam doar boxeri pe mine și nu știu dacă este de bine sa nu. Tot ce țin minte de aseară sunt cam încă o duzină de pahare, însă absolut nimic legat de o femeie sau un bărbat, iar acest fapt mă punea în gardă.

Îmi întorc capul și pe noptieră era un pahar cu apă. Îl examinez sceptic, însă realizez ca era și un bilețel alături.

„am pus o pastilă pentru durerea de cap, nu vei muri dacă o sa bei asta, probabil chiar opusul”

Scrisul mi-se părea asemănător și nu știu de ce. Totuși iau paharul și beau conținutul in 2 secunde.

Acum să aștept să își facă efectul, apoi să văd unde naiba sunt. Sau la cine.