A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 10

~Aș vrea sa distrug iarăși ce am distrus.~

~

Cumva am reușit sa adorm fără să mai am parte de coșmaruri. Mă trezesc dimineața, strângând plapuma în pumni de parcă aș fi un copil mic. Privirea îmi era ușor încețoșata, dar clipesc apăsat și pot vedea totul clar. Xander dormea bine merci și puteam observa faptul că era extrem de calm când dormea. Acum realizez ca este prima dată când dorm cu el și îl văd cum doarme, deoarece mai mereu se trezea primul.

Mă trezesc holbându-mă la piercingul din buza sa inferioară. În toate pozele cu el de pe internet, nu purta așa ceva și avea părul bine pieptănat. În realitate, nu l-am văzut încă fără piercing și părul nu era ciufulit de cât atunci când si-l spăla și era ud. Probabil era doar ceva încercare de-a lui de a nu fi recunoscut atât de ușor.

Îmi trec degetele prin păr. În același timp, era si ciudat. E prima persoană care mă știe pe mine, dar știe și ce fac. Cei care îl știu doar pe Alex, puteau sa jure ca nu puteam sa omor o muscă, iar cei care îl știau pe A, mă credeau un criminal cu sânge rece. Însă eu nu eram Alex sau A, eu eram amândoi împreună. Acum, toți care mă știau, au aflat oricum cine sunt cu adevărat, însă totuși nu am avut ocazia să le aflu părerea și probabil nu o voi afla niciodată. Nu e ca și când m-ar interesa.

—Mhm, cum te-ai trezit atât de devreme? Ai visat iarăși ceva? Murmură și mă strânge ușor la pieptul lui, încă ținându-și ochii închiși.

Îmi trec limba peste buze și dau negativ din cap. Nu știu dacă am mai visat sau nu, însă nu țin minte și nu m-am mai trezit. Tind sa presupun că nu.

—Nu...doar nu  am avut somn, îi răspund și îmi duc mâinile sub cap, privind tavanul.

Mă simțeam puțin prost pentru faptul că i-am spus lui adevărul. Mi-am promis ca nu voi spune nimănui ce mi-s-a întâmplat si totuși...uite, am făcut-o. Nu voiam milă, oricum mă răzbunasem într-un fel, de aia preferam să le spun oamenilor doar ca părinții mei au murit într-un accident.

Încă eram furios, supărat și îmi doream să fie iarăși vii, doar ca sa pot să îi omor din nou. Mi-au distrus întreaga copilărie, mi-au dat și impresia până la 10 ani că astfel era normal. Să îți bați joc de proprii copii era complet normal.

Ieri am plâns, dar astăzi vreau sa distrug totul in jurul meu de nervi.

—Ar trebui să fac o rezervare la ceva psiholog, după frizerie, îmi șopti la ureche cu jumătate de glas și se ridică în fund pe marginea de păr.

Mă întorc spre bărbat și îl urmăresc cu privirea cum cască și își ciufulește părul.

—Nu, lasă, nu am nevoie de nici un psiholog. E totul ok, maxim vor fi câteva zile nașpa și câteva coșmaruri și voi trece iarăși peste. Mă voi obișnui, pur si simplu ieri mi-am adus aminte si mna, îi spun jenat și rad sec.

Xander își dă ochii peste cap, nu prea mulțumit de răspunsul meu.

—Alex, nu e de glumit cu asta, pufnește slab.

—Înțeleg, îi răspund încordat.

—Deci ce vei face? Pune întrebarea și mă privește serios in ochi.