A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 29

~Oh, dragule.~

~

Îmi simt capul cuprins de o durere apăsată, iar corpul ușor greu. Mahmureala iarăși își făcu simțită prezența. De notat sa nu mai beau niciodată cu Eliza, este periculos, nu glumă. Iar diminețile erau și mai periculoase, deoarece fata putea bea mai mult decât mine, iar ce a mai rămas din bărbăția mea nu putea permite să fie învins de o fată mai mică decât mine.

Mă mișc prin pat, realizând rapid că încă eram îmbrăcat în hainele de aseară. Nici nu cred ca m-aș fi așteptat mai mult de la propria persoană, eram un lenos. Oh, la naiba, sper doar ca nu am făcut vreo prostie aseară. Mai știi.
Eliza dormea strâns lângă mine, la fel de îmbrăcată ca mine. Presupun ca eram amândoi destul de morți aseară sau dimineața, nu am habar. Strângea plapuma în pumni și mormăia ceva in somn. Dumnezeu știe ce, totuși.

Mă ridic pe margine de pat, mirosul de alcool și țigări simțindu-se puternic in aer. Strănut scurt și îmi ciufulesc părul cu degetele. Cel puțin trebuia sa mă bucur ca am reușit sa ajungem la mine acasă întregi. Era un plus categoric.
Nu băusem 2 ani, însă din ziua aia, parcă am revenit la obiceiurile mai vechi. Nu sunt un alcoolic, însă nu sunt nici normal când beau. Ar trebui să o las mai moale până la urmă.

Îmi ridic telefonul de pe noptieră și observ ca am o notificare. Când o apăs, realizez ca era o întreagă conversație cu Xander. La dracu.

(N/A: imaginați-vă că din perspectiva lui Alex, mesajele sale sunt scrise greșit. Nu am de gând sa mimez cum le scrie el, deoarece nu vreau sa fie complicată citirea lor.)

Eu: MA ENERVEZI

Când citesc primul mesaj, îmi vine sa mă dau cu capul de pereți. Pentru ce, dumnezeule, i-am scris eu astfel de mesaj fără motiv.

Xander: ? S-a întâmplat ceva?

Eu: îți pasă? ești idiot

Xander: ok

Eu: spune ca îți pasă

Xander: Ești beat?

Eu: nu schimba subiectul

Xander: pentru tine vârsta minimă de la care ai voie să bei ar trebui sa fie de la propria ta nuntă, să aibă cine să te oprească

Eu: atunci căsătorește-te cu mine ca sa pot bea

Xander: du-te acasă

Eu: :( mi-e bine și aici

Xander: ești singur?

Eu: nu, este si Eliza aici. Te salută.

Xander: sper ca este mai cu capul pe umeri decât tine...pana la urmă este fata

Eu: se sărută cu barmanul, e un tip drăguț!

Xander: mda, mai bine ați pleca

Eu: mă urăști?

Xander: dacă îți dau un sfat nu înseamnă că te urăsc

Eu: deci nu mă urăști?

Xander: de ce sa te urăsc

Eu: te-am făcut idiot...ești, dar nu știu daca ești și sensibil

Xander: spuneai de mine ca nu știu sa îmi cer scuze

Eu: semănăm yey te plac

Xander: ok

Eu: vb serios

Xander: unde ești?

Eu: nu îți zic, mi-e rușine să te vad acum

Xander: o doamne mai bine du-te acasă

Simt cum obrajii mei iau o nuanță roșie. Categoric nu mai beau niciodată, mai ales dacă am telefonul lângă mine. Este presupus ca sunt supărat pe el, dar imediat cum nu mai gândesc logic, lui îi scriu. Ce idiot sunt.

Suntem.

Mă bucur că mai târziu nu i-am mai văzut mesajele, doamne ferește, mai știi ce poate i-aș fi zis ulterior. Sau poate doar i-am urmat sfatul satenului pana la urmă.

Mă ridic din pat și cu pași muți, îmi apuc câteva haine și ies din cameră. De un lucru eram cert, trebuia sa fac dus mai rapid sau voi muri intoxicat cu propriul meu miros.

~

—De ce nu vii? Pierzi toată distracția, își pieptănă părul fugitiv cu degetele și se uită în oglindă.

Îmi arcuiesc o sprânceana și iau o gură de cafea, umezindu-mi buzele uscate cu limba. Înghit în sec și pufnesc neconvins.

—Mare treabă de Bryan. Nu îmi pasă de reacția lui, deși ieri am fugit și nu am reușit sa i-o vedem. Poate să mă urască, nu îmi pasă, așez ceașca pe jumătate plină pe masa de cafea din spatele meu.

Eliza pufnește și își flutură părul, aruncându-mi o privire scurtă.

—Să sufere, idiotul. Sper sa fie concediat, pufnește. Apropo, ar trebui să fur mai des haine de la tine. Pot sa afirm ca ai gusturi, chicotește și afișează un zâmbet proaspăt pe buze.

Face o rotație în oglindă, ajustând tricoul de pe ea. Tricou pe care îl furase de la mine, deoarece ea ar fi întârziat dacă ar fi trebuit să se ducă și pe la ea acasă și hainele ei de ieri...nu trebuia sa sperie clienții cu mirosul.

Bine ca are un prieten atât de bun și modest precum mine. Și, desigur, nu puteam nici sa neg ca am gusturi bune. Cel puțin, nu am doar haine in alb și negru precum altcineva.

Ea se întoarce pe vârfuri și mă îmbrățișă odată înainte să afișeze un zâmbet larg pe buze.

—Ok, ne auzim la telefon atunci! Sau poate ne vedem, mai știi. Apropo, să știi că țin minte ce mi-ai spus aseară, deci paaa, pune accent pe ultimă literă și iese pe ușă.

Îmi arcuiesc o sprânceana și las ușa deschisă.

—Ce ți-am spus aseară? Pun întrebarea cu un glas mai ridicat.

Fata chicoti și zâmbi larg, înainte să plece și să mă lase confuz. Ce doamne i-am zis eu aseară? Nu țin minte nici măcar cum am ajuns acasă, la naiba, sper ca nu am spus ceva ce mai bine nu spuneam.

Oftez și decid să fac puțină curățenie in apartament. Era un dezastru, nu mai făcusem curat pe aici de săptămâni bune.

~

Îmi șterg mâinile de un prosop și strig „Vin". Cineva insista destul de agresiv la sonerie, iar eu eram ocupat cu spălarea farfuriilor. Cine, oare, este atât de furios?

Cu pași nu prea rapizi, deoarece nu dădeam doi bani pe oricine ar fi, mă apropii de ușă. Mă uit pe vizor și când observ cine este, sprâncenele mi-se ridică uimite. Înghit în sec, întrebându-mă ce căuta tocmai Bryan aici.

Dacă vrea bani pentru reparația mașinii, nu îi dau un leu. Nu îmi pasă cât de scumpă era, trebuia să se gândească de două ori înainte să își bate joc de mine sau de Eliza.

Încerc să pun un zâmbet nonșalant pe buze, însă în momentul în care deschid ușa de la apartament, regret imediat.

Mă trânti de perete, spatele încordându-se rapid din cauza durerii la impactul cu suprafața rece și dură.

—Oh, dragule, mârâie nervos.