A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 23

~Dacă consideri ca acum am gusturi groaznice, stai doar să vezi ce fel de  gusturi pur și simplu oribile am avut acum câțiva ani.~

~

Ajung la lucru nervos. Nu aveam chef de muncă absolut deloc, însă Eliza mă suna de draga dimineața ca să vin mai rapid, deoarece se plictisea singură. Ea este în prima tură, deci nu e oricum ca și când aș lucra cu ea, însă fata insista ca cel puțin să ne întâlnim când schimbăm turele.

În momentul în care intru in cafenea, șatena îmi sare în brațe și inspiră lung.

—Doamne, de ce nu am aproape niciodată norocul sa lucrez cu voi in tura? E oribil sa ai de dimineață! Se agită fata, iar eu chicotesc amuzat.

Îmi trec degetele prin păr, ea pufnind zgomotos. Apucă strâns ghiozdanul pe care îl ține în mână și înghite în sec.

—Am lucrat câteva săptămâni la rând în aceiași tură...Și cică aproape niciodată? Îmi arcuiesc o sprânceana, iar ea își scoate limba la mine.

Își pieptănă fugitiv părul cu degetele și pleoscăiește zgomotos din buze.

—O doamne, vezi numai partea rea a lucrurilor! Hai, dragule, ne vedem mâine, îmi oferă un pupic in aer și văzută a fost, ieșind pe ușă.

Îmi dau ochii peste cap, intrând în vestiar. Trebuia să mă îmbrac în uniformă, dar nu mare mi-a fost mirarea când l-am văzut doar pe Bryan aici. Dintre toți, probabil numai 3 eram cei mai iresponsabili și întârziam des.
Un zâmbet i-se afișează pe fața și se apropie de mine, lipindu-și ușor buzele de fruntea mea.

—Neața, somnorosule, pufni amuzat.

Desigur că făcea referire la ceea ce s-a întâmplat acum jumătate de oră, când mă sunase și aflase că abia mă trezisem. Adormisem, nu văd nimic rău sau amuzant in asta, însă bărbatul probabil presupunea fix opusul.

—O, doamne, taci, nu tu ai fost ultimul pe tură, murmur enervat și arunc geanta cu haine pe scaun.

Plescăi zgomotos din buze și își coboară privirea spre marginile puloverului meu, un rânjet discret formându-se pe buzele sale.

—Nu vrei sa te ajut? Îmi face semn spre pulover.

Îmi apucă marginile hainei și înainte să realizez, îl aruncase de pe mine. Diferența de temperatură se simți rapid, iar obrajii îmi captează o culoare rozalie rapid.

Mă întorc spre bărbat, iar el nu ezită să își lipească buzele de ale mele într-un sărut flămând. Își frământă buzele, trecându-și degetele peste pielea abdomenului dezgolit. Fiecare colțișor pe care îl atingea mă ardea și îmi dădea un sentiment ciudat.

Înghit în sec, Bryan coborându-și buzele spre maxilar. Corpul începe să îmi tremure ușor, el parcurgând vag o linie invizibilă peste pielea gâtului.
Deodată se opri, ridicându-se cu un chip serios. Rânjetul său se evaporase rapid, iar în momentul următor, îmi indică cu degetul arătător o suprafață de pe gât.

—Ce naiba?! De unde ai asta? Pune întrebarea furios, iar eu îl privesc confuz.

Nu înțeleg ce îl apucase și deși făcuse de multe ori concert din cauza multor lucruri stupide, acum chiar eram confuz și oarecum perplex de comportamentul său.

—La ce te referi? Înghit în sec, el privindu-mă nervos.

Își trece degetele prin păr, expirând greoi. Privirea îi era ațintită spre gâtul meu și sincer, nu aveam vagă de idee ce este cu comportamentul lui ciudat.