A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Epilog 2

N/A: Mda, nu mă așteptam nici eu sa fac asta, dar am mai menționat de câteva ori ca pur și simplu urăsc finalul cărții. Nu, n-am de gând să îl șterg, însă, cred ca l-am îmbunătățit!:D da, știu că au trecut 2 luni de când am terminat cartea, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Și scuzele mele ca nu pot să fac un final trist pe bune, însă ahaha, sunt genul de fata care consideră ca fiecare merită un final bun. Deci, lectură plăcută și mulțumesc enorm pentru susținere.

~

~până la urmă, acesta este finalul nostru fericit.~

~

Mă trezesc în miez de noapte, expirând greoi. Încercam să mă trezesc la realitate, în timp ce eram destul de zdruncinat de vis, în continuare. Cel puțin, sper ca a fost un vis. Simțeam cum fiecare bucățică din mine transpira si gemea de frică, în timp ce mintea-mi era in ceață. Închid ochii și simt cum tremur tot, în timp ce respirația îmi era tot mai rapidă, iar o stare de frig mi-se instalase în tot corpul.

Fusese doar un coșmar, pentru numele lui Dumnezeu, Alex! Doar un coșmar! Nimeni nu este mort, au trecut mai bine de câțiva ani de la ultima crimă, totul este bine și nimeni nu știe nimic decât prietenul lui Xander, iar acum ești împreună cu viitorul tău soț al cărei nuntă va fi chiar astăzi, îmi spuneam singur în încercarea patetică de a mă calma. Și deși toate cuvintele acestea mă mai încălzeau puțin, câteva lacrimi mi-se adunaseră la colțul ochilor. Păruse atât de real, atât de înfricoșător, atât de dramatic încât realizasem speriat cât de groaznic ar fi sa îl pierd pe el. La naiba, și încă ce vis idiot!

Mă întorc cu fața și mă ghemuiesc adânc la pieptul lui, în timp ce brațele sale mă înconjurau și mă strângeau puternic. Îi simt mirosul puternic care îmi făcea inima sa îmi sară în piept, de parcă ar fi fost prima zi când îl văd iarăși. Da, fusese doar un simplu coșmar. Unul dintre cele mai oribile, deși păruse atât de real. Mă apuca o amețeală doar când mă gândeam.

—Xander, îi șoptesc numele și mă trezesc holbându-mă iarăși visător la buzele sale, la piercingul său, la chipul său adormit.

Buze pe care aș fi vrut chiar acum sa le sărut ca un nebun, însă probabil era 3 dimineața și nu mi-aș fi dorit să îl trezesc. Îmi plimb buricul degetelor peste pielea fină a feței sale, în timp ce printre genele adormite îl examinam. Nu puteam sa îl trezesc, dar mi-aș fi dorit sa o pot face. Mai ales ca trebuie sa ne trezim devreme ca să terminăm pregătirile de nuntă, deci trebuia sa fim odihniți la maxim. Nu am idee totuși dacă voi reuși sa adorm până dimineață, deoarece îmi era destul de frica, dar speram sa o pot face. Însă voiam să îi aud vocea atât de mult, deoarece visul mă speriase îngrozitor.

—Mhm, de ce nu dormi, iubire? Murmură pe jumătate adormit și mă sărută delicat pe frunte.

Simt ca mă înroșesc, deoarece am reușit sa îl trezesc precum un idiot! Aghh, uitam mereu atât de rapid ca este foarte sensibil și se trezește rapid. Acum mă simt prost. Deși gestul său poate micuț pentru el, îmi făcuse inima sa îmi sară în piept.

—Doar un vis urât... Mă bucur să îți aud vocea, veni răspunsul meu și îmi trec degetele prin părul lui.

Deși era întuneric, puteam sa îi zăresc zâmbetul mulțumit pe buze. Îmi luă palma și îmi sărută degetele mândru. Nu puteam sa cred încă ca aveam de gând să mă căsătoresc cu el, simțeam cum stomacul mi-se strângea anxios și încă aveam impresia ca nu eram suficient de bun pentru el. La naiba, de ce este el atât de perfect și drăguț, iar eu parcă eram un copil?