A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Epilog

N/A: fucking fun fact: pentru ca numele de Xander mi-a fost dat de o prietena niciodata n-am avut habar de unde l-a scos. Inițial credeam ca ea il inventase or smtg like that si astazi făceam ceva si l-am gasit super random pe google si am vrut sa vad. Deci e fricking diminutiv de la alexander. I'm not kidding, personajele au avut acelasi nume toata povestea pentru ca si Alex e diminutiv de la Alexander. Haha, cum dzeu am eu norocul asta si de ce vreau sa plâng pentru ca am descoperit asta abia acum—doamne, nu pot să cred că scriu epilogul tbh

~Unele povești au finalul lor fericit. În modul lor de fericit.~

~

*peste 1 an*

—Okey, am ajuns! Strig, încât să mă audă și vecinii, deoarece Xander nu era niciodată atent.

Arunc pungile cu cumpărături pe masa din bucătărie și îmi dezbrac geaca. O arunc pe canapea, căscând larg. Era undeva prin jurul Crăciunului, iar afară cerul dădea tot ce putea mai bun. Ningea atât de puternic încât aveam impresia că data viitoare vom ieși pe fereastră.

Îi aud pașii lui Xander in spatele meu, însă nu mă întorc spre el. Momentan încă îmi pierdeam timpul cu scosul produselor din pungi, deoarece dacă nu făceam asta acum, nu mai reușeam niciodată.

—Oh, dar trebuia sa îmi spui că te duci la market, mă dojeni ușor cu vocea, ceea ce îmi aduce un râset scurt pe buze.

Așez toate produsele pe masă și mototolesc punga, pe care o arunc ulterior într-un colț de masă. Din cauza ca nu prea o aveam cu direcția, căzuse pe jos, însă nu mă obosesc sa o ridic.
Oftez zgomotos și mă întorc spre saten, înconjurându-i corpul cu brațele. Îmi las capul pe umăr și răsuflu greoi.

—E ok, pot și singur, însă sunt atât de obosit, râd sec. Eliza ne-a invitat mâine pentru o mică petrecere de 6 luni de când este împreună cu Chris, dau din umeri și îmi ridic fața spre el.

Nu părea să fie atent la ce spun, deoarece se holba insistent la buzele mele. Își trece degetele prin părul meu și mă sărută cast, urcându-și degetele pe sub tricoul meu.

—Drăguț din partea lor să ne invite. Oricum... Ți-am pregătit o surpriză pentru mai târziu. Ți-aș face-o acum, însă cred că mai am nevoie de timp... Nu sunt chiar pregătit, chicotește slab.

Îmi arcuiesc o sprânceană și îmi lipesc palmele de pieptul lui, lăsându-i căldura corpului său să mă calmeze.
Însă faza cu surpriza m-a intrigat, nu puteam sa mint. Nu știu la ce m-aș putea aștepta din partea lui, deoarece nu era genul care să facă surprize. Dacă făcea ceva, mereu se asigura sa mă anunțe, iar la faza cu cadourile, mă întreba ce voiam întotdeauna.

Nu știu dacă ori nu știa să facă surprize, ori era nesigur de propriile alegeri. Oricum, indiferent de cum este, va fi drăguț. Tot ce făcea era atât de drăguț si inocent. Își lăsa, până la urmă, amprenta pe tot ce făcea.

Aud deodată bătăi puternice in ușă. Îl privesc confuz pe saten, întrebându-mă în sine dacă aștepta pe cineva. Însă el mă privește la fel de confuz. O fi iarăși vreun tip ciudat sa ne prezinte un aspirator „magic".

Mă dezlipesc de el și îmi ciufulesc părul cu degetele. Îmi aranjez fugar tricoul și ies din bucătărie, strigând „vin" și mă apropii de ușă. Aveam de gând să îl trimit dracului in cel mai politicos mod, apoi sa îmi petrec ce a mai rămas din ziua de astăzi calm împreună cu Xander.