A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 26

N/A: Scuze eventualele greșeli, haha, nu știu dacă reușesc să îl corectez tho dar îl postez oricum, deci lectură plăcută.

~

POV: Xander (n-am avut de ceva timp un capitol din perspectiva satenului u-u)

~

~A fi iubit și a avea pe cine iubi.~

~

Mă concentrez pe imaginea de pe laptop, însă fără reușita, deoarece telefonul începe să îmi vibreze. Mă desconcentră rapid, lăsându-mă să șoptesc o înjurătură vagă. Mi-aș pune întrebarea cine dumnezeu ar putea suna la ora 3 dimineața, însă de la Chris nu puteam sa mă aștept la altceva. Bărbatul suna când avea chef, puțin îi păsa ca unii aveau viață personală. Cum a zis-o de câteva zeci de ori „Dacă am vorbit odată, nu scapi ușor de mine.’. Nu puteam sa îl contrazic, era greu sa scapi de el.

Când ridic telefonul, fusesem destul de uimit când realizez ca cel care mă sunase nu era Chris, ci Alex. La orice mă așteptam, dar nu la el. Mă întreb ce fel de motiv ca sa mă înjure mai găsise. Poate m-a sunat din greșeală în timp ce își făcea de cap cu scumpul său iubit?

Recunosc, era și vina mea in întreaga situație, însă singura vină, era faptul că m-am implicat prea mult și ca m-am atașat prea mult. Aia e. Acum nu mai aveam ce să fac, poate sa mă urască. Oricum, probabil, o făcea de acum 2 ani.

Duc telefonul la ureche și murmur un „salut" confuz și calm. Cât se putea de calm, cel puțin.

—Am băut iar prea mult...du-mă de aici, te rog, se aude vocea sa abia înțeleasă pe fundal auzindu-se doar muzică și foarte multe voci.

Oftez zgomotos și îmi lipesc brațul de palmă, realizând rapid situația. Probabil a băut prea mult si era mort prin vreun club.

—Ce dracu ai făcut acum? Pun întrebarea, ridicându-mă din pat.

Cam clișeic suna faptul că deși se certase cu Bryan, pe mine mă suna. Dacă Bryan este atât de bun, de grijitor, de iubitor, cred ca ar trece peste faptul că sunt certați și să vină să îl ia, nu? Un idiot, ipocrit, nesimțit și măgar ca mine nu ar accepta, nu? Dar totuși, pe idiotul, ipocritul, nesimțitul și măgarul ca mine l-a sunat și se aștepta să se ducă sa îl ia.

Chiar dacă avea dreptate, dar oricum. Sunt prea moale și ușor de convins, la dracu.

—Dacă îți spun ce am făcut, nu cred că vei ajunge aici înainte să mor de la intoxicație de alcool. Vinooo, sunt la clubul tăăăău, pune accent pe ultimă vocală și aud un pahar spart, tresărind scurt.

Expir lung și arunc câteva haine din dulap pe pat. Alex îmi închide telefonul, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap. Cât de imatur și iresponsabil era, dacă știa bine ca nu era prieten prea bun cu alcoolul. Presupun ca trebuie sa mă grăbesc, deoarece nu cred ca mai are mult până cade lat.

Aș vrea sa îmi găsesc o scuză de ce am acceptat să fac asta. Trebuia să îl trimit dracului și să îi spun să îl roage pe Bryan, nu pe mine. Însă nu era ca și când mă așteptam la mai mult de la mine sau de la Alex.

Termin de îmbrăcat și cobor până la etajul inferior. Strâng geaca in jurul meu și intru în mașina mea, ieșind repede din parcare. Străzile erau destul de goale.

Mă întreb dacă mă urăște cu adevărat. Defapt, cât de tare mă urăște? Când era beat se comportă mai bine cu mine decât atunci când este treaz, iar asta nu poate fi negat. Când este treaz, comportamentul său este...extrem de confuz. Uneori se comporta de parcă este un copil, alteori de parcă am fi prieteni buni, iar câteodată își aruncă scutul ăla rece de indiferență și ură.
Nu știu de ce presupune că mi-aș bate joc de el sau de sentimentele sale, nu am intenționat niciodată sa fac asta. Nici măcar nu i-am luat sentimentele în serios, am știut de la început că era doar confuz. Nici nu l-am mințit vreodată, dar Alex in continuare tinde să creadă că îl mint mereu. Exagera de prea multe ori.