~ norocos că te am. ~
~
A doua zi, deși sincer nu prea știu dacă mai lucrez aici sau nu după cazul de ieri, vin la muncă. Mă rugam în gând ca dacă m-ar concedia, măcar sa o facă într-un mod normal. L-am întrebat pe manager dacă Xander este, iar el mi-a spus ca bărbatul nu prea are timp sa vină zilnic. Nu mi-a spus ca sunt concediat sau ceva de genul, deci presupun ca totul este încă ok. Asta, cel puțin, daca nu a reușit satenul sa ii spună. Sper ca totul chiar sa fie ok.
Oricum nu e ca si când chiar dau doi bani pe jobul ăsta. Alta era problema mea momentan, trebuia sa o găsesc pe Eliza și să îmi cer scuze. Avuse dreptate, fusese un comportament oribil din partea mea. Am stat toată noaptea gândindu-mă in cel fel de mod sa îmi cer iertare de la ea, iar acum speram doar ca și ea să îmi accepte scuzele. Eram cam praf la capitolul acesta, nu puteam nega.
În momentul în care ies din vestiar, cu uniforma deja pe mine, o văd pe șatenă plictisită la tejghea. Își întoarce privirea spre mine și când mă observă, își coboară privirea și pune o față supărată. Oftez lung și cu pași mici mă apropii de o fată și afișez un zâmbet sec, așezându-mi mâna pe umărul ei.
—Știu că sunt un idiot pentru că nu ți-am spus mai devreme, însă nu aveam habar cum sa o fac. Oricum, cred ca aveai o vagă de idee despre asta, nu?
Chicotesc discret, iar fata își flutură părul în fața mea.Plescăi zgomotos din buze și își rezema fața în palmă, privindu-mă curioasă printre genele lui. Cu degetul arătător trasa cercuri invizibile pe suprafața mesei.
—Dap, ești un idiot, nu am de gând să neg prima parte. Însă oricum, îmi pare rău si mie pentru ca m-am supărat prea repede...gen, mă simt câteodată în plus pentru ca voi sunteți 2 bărbați și aveți mai multe in comun, iar eu mă simt pe dinafară precum o fată. Inițial credeam ca Bryan știa deja și de aia m-am supărat, însă, stai calm, mi-a spus adevărul ca nici el nu se aștepta. Cel puțin, acum vom putea vorbi împreună despre cât de cute sunt unii clienți, știi ce zic? Afișa un zâmbet inocent și îmi face semn spre nu știu ce masă.
Încep a rade și o îmbrățișez, apoi mă așez lângă ea, începând și eu să curăț paharele împreună cu ea. Era ciudat din partea lui Bryan sa spună că nu știa despre asta când CATEGORIC știa, dar presupun ca trebuia sa îi mulțumesc pentru ca m-a salvat.
—Și poate confund eu sau ceva de genul, însă nu cumva șeful nostru e tipul ăla cu care erai împreună în...ăă, în noaptea aia? Pune întrebarea încordată, iar eu pufnesc.
Uitasem complet de faptul că Eliza, defapt, îl știa pe Xander. Totuși, nu știa cat de apropiați fusesem sau ceva de genul acesta, însă cred ca își formase deja o idee ca nu eram simplii necunoscuți. Nu prea știam cum să îi explic de ce ne certasem, deoarece nici în ruptul capului nu aveam sa ii spun adevărul. Îmi era frică să nu afle Bryan, poate chiar va afla că am putut să mă culc cu un bărbat la beție, iar cu el mi-e frică încă. Atunci chiar nu aș putea explica și nu m-aș putea scoate din minciună.
—Nu eram chiar prieteni, pur și simplu... eram colegi? Și am vorbit oricum doar o lună sau ceva de genul, nici nu ne cunoaștem, îi răspund într-un fel sincer.
Fata mă privi ușor nemulțumită de răspunsul meu și râse sec. Își pieptănă parul cu degetele și îmi aruncă o privire scurtă, înainte ca un oftat sa îi părăsească buzele.
—Oh, și eu care mă așteptam la o poveste foarte interesantă. Oricum, nu suntem în filme ca sa avem norocul acesta, râse și își continuă treaba la pahar.
Mda, nu suntem în filme, ci în real, iar aici era totul mult prea interesant. Uneori erau zile in care mă întrebam cum ar reacționa ea dacă mi-ar ști povestea toată? Singurul care o știe, asta daca își mai aduce aminte, este Xander.
—Posibil sa fiu concediat, faza este ca ne certasem într-un oarecare mod acum 2 ani, iar ieri l-am cam... lovit, mă ridic de la tejghea, așezând paharul pe masă.
Eliza mă privi confuză și începe să râdă.
—Parcă sună legit din partea ta, însă dacă te concediază, o sa îl omor pe fostul tău coleg, dă din umeri și pufnesc.
Chicotesc și mă uit la ceas, căutând ulterior cu privirea prin încăperea cafenelei.
—Bryan a ajuns? Îi pun întrebarea, iar ea da din umeri.
Îmi face semn spre vestiar și așeză un set de pahare, mai nou curate, la locul lor. Dau pozitiv din cap și decid să verific vestiarul, deoarece nici eu nu știam dacă intrase sau nu în cafenea.
Mă întorc pe vârfuri și mă strecor în vestiar, de data aceasta erau mai mulți oameni decât față de alte dăți, iar Bryan era într-un colț, îmbrăcându-se fugar cu uniforma. O culoare roșie vag mi-se impregnează în obraji in momentul când îl vad cum se dezbrăca.—Bună, mai ești supărat pe mine? Pun întrebarea și mă strecor lângă el.
Bărbatul tresare, apoi se întoarce spre mine și chicoti. Privește in jur scurt, apoi își trece degetele prin părul meu, privindu-mă drăgăstos. Mă topeam cu fiecare secundă alături de el, mă simțeam atât de norocos sa îl am.
—Nu eram supărat, doar puțin obosit. Totul e ok, murmură și își încheie cămașa. Tu cum mai ești? Pune întrebarea și se întoarce cu spatele la mine.
Mă rezem de dulapul lui, privindu-l plictisit. Încercam să formulez întrebarea în gândul meu, astfel sa nu sune penibil și disperat.
—Mbine, apropo, știi la ce mă gândeam? Ce-ar fi să îi spunem Elizei despre noi...? Ea merită să știe, înghit în sec, în timp ce mă holbez ușor încordat la propriile unghii.
Bryan ia o gură adâncă de aer și își împachetează hainele normale, aranjându-le frumos într-o pungă.
—Nu știu, babe, problema este ca nu vreau sa se simtă în plus. Mai bine așteptăm până își găsește ea pe cineva și după ii putem spune, astfel nu se va simți prost, veni si răspunsul lui într-un ton de voce mai jos.
Dau din cap pozitiv și schițez un zâmbet fals pe buze. Totuși, nu puteam sa îmi scot din gând ceea ce a spus Xander ieri, deși nu aveam habar la ce se referea. Poate îmi imaginam singur toate chestiile, iar satenul se referea doar ca prieteni? Oricum ce știe el despre noi?
CITEȘTI
A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy
Romance~ Si totuși, desi par atat de diferiți, ei sunt la fel. ~ oricât de mult si-ar dori sa fie separați, au ajuns precum un drog reciproc. nici unul nu poate trăi fără celălalt și ar minți daca ar spune ca se urăsc. pentru ca singuri niciodata nu ar re...