A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 4

~Nu am incredere in tine si totuși am.~

— Urmează-mă, mă îndeamnă și se ridică de pe scaun, privindu-mă pentru câteva secunde, înainte sa își mute privirea.

Îl privesc sceptic, dar decid totuși să îl urmez. Speram doar sa nu fie o decizie proastă.  Înghit în sec și îmi trec degetele prin păr, iar el iese din apartament, ținând ușa deschisă pentru mine.

Îmi strâng brațele în jurul corpului meu, urmându-l tăcut, până ajungem la lift. Xander zâmbi ușor, apoi apasă butonul care ne duce la subsol, făcându-mă să îmi mușc buza in interior. Nu pot trece, în continuare, peste senzația că el își dorește să mă omoare. Deși nu avea absolut deloc un motiv de ce ar face-o, ci din contra, de ce NU ar face așa ceva, probabil eram doar eu paranoic.

—Chiar îți este frică de mine? Tu ești cel care ține o armă în mână in momentul ăsta și totuși nu mă plâng, își arcuiește o sprânceana confuz.

Îmi dau ochii peste cap la remarca idioata, pufnind zgomotos. El era periculos, nu putea sa nege, probabil de aici motivul din spatele fricii mele.

—Să spunem doar ca nu am văzut știri despre tine prea bune, veni răspunsul meu sec, iar bărbatul chicoti.

Ușile liftului se deschid, iar satenul iese. Îl urmăresc și eu, privind în jur.
Era un subsol destul de plin. Jumătate era ocupat de o parcare, iar cealaltă jumătate de garaje. Nu era nici un om, deci nu mă așteptam la alt ceva la ora aceasta.

—Ca si când despre tine ai auzit știri bune. Știi suficient de bine cât de mult rahat pot mânca cei de la televiziune, îmi remarcă, iar eu pufnesc amuzat.

Totuși nu renunț in a-mi ține pistolul în mână. Deși îmi arătase o dovadă destul de stabilă, nu eram in continuare sigur. Preferam sa fiu precaut.

Xander ajunge până la garaje, apoi se apropie de cel cu numărul apartamentului sau lângă. Se asigura că nu este nimeni alături, apoi îl deschide și intrăm amândoi fugitiv. Un miros strident îmi umple plămânii rapid. Poate acum câțiva ani as fi vomitat, însă mă obișnuisem de ceva vreme cu mirosul acesta. Era sânge, amestecat cu mirosului unui cadavru în putrefacție. Bărbatul închide ușa în spatele lui și aprinde lumina.

Nici nu mai întreb ce era in pungile de pe podea, deoarece mirosul țipător striga efectiv conținutul lor. Deși mai bine nu le deschidea, pentru binele stomacului meu.

—Aici sunt două cadavre a unor bărbați care arată mai general. Știam câți ani ai, deci unul are 19 ani, parcă? Oricum e destul de mic, iar celălalt are aceiași vârstă precum mine. Tu nu ai semne specifice, deci nu va trebui să îi facem o schimbare radicală. Celălalt cadavru ar trebui, teoretic, sa mă reprezinte pe mine. Am încercat să fac ceva cu tatuajul, însă nu sunt atât de bun la desenat, da din umeri.

Clipesc apăsat confuz. Nu știam cam ce era in capul bărbatului, iar asta mă bulversa puțin. Preferam explicațiile înainte sa primesc detalii.

—Pentru ce ai nevoie de două cadavre care arată precum noi? Înghit în sec și pufnesc.

Xander pufni nemulțumit, de parcă nu era deja evident. Se întoarce spre mine și își dă ochii peste cap, expirând lung.

—Ne falsificam moartea, desigur. Mă gândeam să folosim ideea unui incendiu, astfel cadavrele vor fi arse binișor și nu vor putea identifica că nu suntem noi cu adevărat. Vom umple puțin apartamentul cu sângele nostru ca să realizeze că am fost noi. Dacă va merge, ne vom duce si ne vom răzbuna pe cei 3 ipocriți care au crezut că vom pica in plasa lor, rânjește mulțumit. Am deja câteva documente false, însă trebuie doar sa adăugăm pozele.