A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 9

~ Uneori lumea te judecă pentru păcate. Însă oamenii încă nu au realizat cu ce coșmar te lupți.~

~

Mă rezem de peretele dusului și mă las ușor la podea. Simt cum răceala podelei îmi  cuprinde corpul ușor, iar un mic suspin îmi părăsește buzele. Privesc apa amestecată cu sânge, care se scurge ușor pe podeaua dușului. O dâră roșiatică este lăsată în urmă, însă rapid spălată de apă  Simt apa calda cum îmi mângâie corpul și îmi accentuează durerea. Deși Xander mi-a spus clar să nu mă bag in apă până nu cumpără el pansamente, nu eram eu omul care îl va asculta.

În același timp, eram și într-o stare ciudată. Durerea de la rană și faptul că întreaga baie era murdărita  cu sânge îmi aducea un déjà-vu puternic. Simțeam cum tot corpul îmi tremură și revedeam imaginile pe retină de acum 6 ani. Se reluau precum un coșmar care nu avea sfârșit.

Îmi înfig unghiile în pielea pulpei, lăsându-mi fruntea pe genunchi, răsuflând greoi. Iau o gura de aer, însă mai mult mă înec cu apă.

Tricoul era deja lipit de mine, iar părul îmi era leoarcă. Probabil și apa era rece, însă nu mai eram in stare să realizez. Mă simțeam slăbit. Nu știam de ce, poate de la zgârietură sau poate de la amintiri.

Zilele acelea blestemate mi-se repetă în minte chiar acum, când am crezut că am avut șansa să le uit. Când am crezut că am trecut peste ele. Când am crezut ca nu o să mă mai bântuie niciodată.
Îmi mușc buza, ridicându-mi capul și lăsând apa să îmi ude fața. Apa se simțea precum niște săgeți care îmi ataca pielea, însă în același timp era și un sentiment plăcut.

Simt câteva picături fierbinți ce își urmau traseul spre bărbie. Simțeam un nod in gât și o durere puternică de cap. Pieptul mă ardea, iar vederea îmi era încețoșată.

Și deși după moartea lor mi-am promis ca nu o să le permit niciodată să mă mai rănească, uite că au făcut-o. Mă simțeam mai slab ca niciodată, iar memoriile se păstraseră ca proaspete. Mă trezisem în același coșmar, ca și când acum as fi fost acasă. Ca și când acum m-as fi ascuns sub pat, tremurând groaznic. Ca și când m-aș fi rugat nonstop sa uite de mine.

Însă nu o făceau.

Niciodată.

Niciodată nu uitau.

Plângeam.

Aud ușa deschizându-se, apoi îi aud pașii rapizi. Se oprește lângă dus și oftează lung, privindu-mă confuz.

Se lasă la nivelul meu și îmi ridică ușor capul cu două degete, privindu-mă în ochi. Parcă voia sa pună întrebări, dar cred că realiza că nu puteam chiar acum sa îi răspund.

—Data viitoare, mai scapă un oftat, îți voi spune ce să faci ca sa nu faci acel lucru, îmi zice pe un ton calm si chicoti ușor, apoi mă îmbrățișă.

Îl strâng puternic in brațe și iau o gură mare de aer. Bărbatul se folosi de ocazie și mă luă în brațe stil mireasă, oprind și apa.

Mă conduse încet până la patul meu și mă lăsă ușor. Se întoarse pe vârfuri și luă un prosop, apoi mă ajută să mă usuc.

Îmi ciufulește părul, apoi trage tricoul de pe mine, simțindu-mă mai bine fără materialul ud pe mine. Mă acoperi cu plapuma, apoi se ridică și ia punga de pe un scaun.

Scoate câteva pansamente, apoi le așază lângă mine.

—Și...s-a întâmplat ceva? Pune întrebarea nesigur și ridică puțin plapuma si aplică aceiași cremă de mai devreme peste rană.