A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 25

~   —Degeaba te crezi tu dumnezeu, când cu adevărat nu ești nici măcar om.
—Degeaba îl crezi tu sfânt, când umblă cu furca în mână.   ~

~

Îi arunc o privire urâtă lui Xander și fug după Bryan. Nu prea înțelesesem despre ce e vorba, însă în linii generale aveam câteva idei vagi. Trebuia măcar să discut cu el și să clarific situația. Ies afară, iar Bryan mai avea puțin și intra in mașină. Când mă observă, se blocă. Înghite în sec și își coboară privirea in podea, apoi se apropie cu pași rapizi de mine, afișând o față nemulțumită. Nu îmi plăcea expresia feței sale, însă îmi era frică că Xander sa nu fi avut dreptate aici.

—Chiar cer niște explicații, afirmă ușor nervos, dar concomitent confuz. Ce este intre tine și Xander? Cum se face că dintr-o data el te place si deja este in stare sa ofere atâția bani doar ca te poată avea? Și în ultimul timp păreți atât de apropiați...își mută privirea de la mine, categoric nesimțindu-se prea in largul său.

Eu dau negativ din cap și îmi trec degetele prin păr, privind podeaua inconfortabil. Era imposibil sa îi explic toată situația fără să îi spun mare parte din trecutul meu...iar categoric, numai sa vorbesc despre trecutul meu nu voiam. Însă sa considere ca intre saten si mine este ceva...ce prostie.

—Nu este nimic între mine si el. Ne cunoaștem de mai mult timp și nu mă place, doar voia să...ăăh îmi demonstreze ceva, atât, murmur încordat.

Bărbatul mă privește plictisit și oftează scurt, clipind lung.

—Uite, chiar nu îmi pasă de banii ăia, problema este faptul că tu nici nu te-ai obosit sa îmi spui de el. Nu știu dacă pot să am încredere în tine, înghite încordat în sec.

Îmi trec limba peste degete, simțindu-mă deodată foarte slab. Încrederea a devenit dintr-o dată un subiect atât de sensibil pentru tot, însă concomitent nu aș vrea să îl pierd pe Bryan.

—Pentru ce să îți spun? Este doar un...om, nici măcar prieteni nu suntem. Am vorbit acum aproape 2 ani o lună și aia a fost...chiar și luna aia am fost mai mult obligați de circumstanțe. Crede-mă când spun că nu prea îl mai suport, pufnesc nemulțumit.

Își da ochii peste cap, afișând un râset fals. Își mută privirea, evitând să mă privească în ochi.

—Doar o lună acum 2 ani? Se pare ca nu a fost doar un nimic luna aia dacă ții minte atât de bine, nu? Își arcuiește o sprânceana și mă privește superior. Tu nici măcar nu ai putut să îmi înveți numele corect primele 3 luni, iar pe omul ăsta îl ții minte de acum 2 ani. Mai las-o baltă, flutură din palmă și intră în mașina sa, trântind ușa.

Îmi strâng palmele în pumni, încercând să nu îi mai spun nimic. Existau șanse să zic ceva ce nu ar trebui spus, iar asta nu suna atât de bine. Iar faptul că a putut renunța la mine atât de rapid când nu am făcut nimic greșit.

Aici era doar și doar vina lui Xander pentru că se bagă unde nu ii fierbe oala. Țineam la Bryan, nu vreau să se despartă de mine din cauza altcuiva. În special, nu din cauza unui nerod precum Xander.

Mă întorc pe vârfuri și intru in cafenea nervos. Nu îmi păsa ca aici erau clienți sau alți angajați care mă puteau auzi. Îmi era indiferent de toți, însă voiam sa îmi vărs nervii. Lui nici măcar nu ii păsa. Xander își arcuiește o sprânceana când mă vede și își bagă mâinile în buzunar, expirând lung. Probabil înțelegea ca nu scapă ieftin.

—Ești cel mai mare idiot pe care îl știu. Și crede-mă, știu destui. Te urăsc al dracului de tare și ești un ipocrit îngâmfat plin de sine! Îi judeci pe alții, dar niciodată nu te uiți la tine. Ești un nesimțit arogant și narcisist, niciodată nu te gândești la altcineva cu excepția propriei persoane. Poate arăți bine, nu o voi nega, dar toată frumusețea asta a ta este complet acoperită de personalitatea ta putredă și oribilă! Bine, poate te-am plăcut acum 2 ani, însă nu ești mai superior față de mine dacă am făcut-o! Nu trebuie să îți bați joc de mine! Poate te simți mai important față de o persoană daca te-a plăcut, însă nu trebuie să îi duci la limită! Nu trebuie să îi distrugi viața, înțelegi? De ce, pentru numele lui Dumnezeu, ai revenit în viața mea? Acești 2 ani fără tine au fost SUPERBI, însă cum ai venit, cum ai dat totul peste cap. Doar câteva zile și deja ai răsturnat totul. Bryan mă urăște acum si e doar din vina ta, pentru ca ești un mare, dar foarte mare idiot. Poate ti-se pare amuzant sa mă calci în picioare doar pentru ca acum 2 ani am avut gusturi atât de oribile încât să te plac, însă poate acum 2 ani ai fost mult mai bun decât ești acum, deoarece acum în fața mea am doar un măgar. Puteai sa faci orice, însă numai nu sa îmi distrugi relația cu Bryan. El este un om care este cu mult peste tine. Mă respectă, mă iubește și este aici când am nevoie de el, însă logic ca ai stricat tu tot. Degeaba te crezi tu dumnezeu, dacă cu adevărat nu ești nici măcar om. Și nu îmi pasă dacă mă concediezi, demisionez, nu am nevoie de postul ăsta oribil. Urăsc tot ce este legat de tine, nu mai vreau sa te văd niciodată...iar acum 2 ani când mi-ai spus ca cică ții la mine, mai mare minciună n-am auzit in viața mea! Țip la el, Xander încercând să păstreze o față serioasă.

Își da ochii peste cap și râde scurt, afișând un rânjet lung pe buze. Își apropie fața de a mea, privindu-mă în ochi.

—Aștept când toate cuvintele astea le vor fi adresate scumpului tău iubit. Cum ai spus tu, degeaba îl crezi tu sfânt, când umblă cu furca in mâna (N/A: aici referința la biblie, unde necuratul/diavolul este descris precum ar purta tot timpul o furcă și o pelerină roșie), îmi șoptește la ureche, pufnind amuzant.

După cele spuse, se întoarce pe vârfuri și părăsește cafeneaua.