Capitolul 27

1.9K 160 36
                                    

POV: Alex

~Ori tu, ori parfumul tău, dar unul din acestea mă înnebunește.~

~


Mă mișc prin pat, iar cu fiecare secundă cu care eram mai mult timp treaz, durerea de cap devenea mai pronunțată. Acum ideea faptului că am băut aseară nu părea absolut deloc bună și nu înțeleg cum pot sa am o astfel de mahmureală când nici nu am fost amețit bine.  Îmi simt corpul mai greu, dezbrăcat, pierdut prin plapume. Aerul rece din cameră se simțea precum o înviorare pentru pielea transpirata.

Fusese o noapte nebună, corpul mă durea la fel de groaznic precum capul, însă nu puteam da vina pe nimeni. Faptul că am dormit doar 2 ore, deoarece era ora 10, nu era atât de avantajos pentru migrena mea. Nu băusem atât de mult încât să nu fiu conștient de ce făcusem, însă mă simțeam ca si când mai aveam puțin și explodam. Păcat.

Nu mă simțeam prost pentru faptul că mă culcasem cu Xander, satenul era o bucățică bună până la urmă, ci mai degrabă de faptul că aș fi recunoscut într-un fel ca relația mea cu Bryan fusese una doar de pansament. Deși asta fusese inițial, mă legasem de el până la urmă si mă simțeam prost ca n-am încheiat-o mai devreme. Orice, dar numai sa nu recunosc că (,) chiar ținusem la Xander mult prea mult.

Oh, doamne, as vrea sa mă lovesc cu capul de ceva. Nu numai pentru că mă doare prea tare ci și pentru ca sunt un cretin.

Mă întorc pe partea cealaltă a patului, găsindu-l gol. Sa nu îmi spui ca în continuare fugea dimineața, altfel mă voi simți prost pe bune. Ce făceam greșit de nu mă suporta dimineața?
Mă ridic, mai mult plângând din cauza durerii de spate, și deoarece nu îmi găsesc hainele, umblu prin dulapul satenului. In căutarea a ceva de îmbrăcat fugitiv, ajung la un punct de vedere. Nu pot sa spun decât că este extrem de neinspirat, majoritatea hainelor fiind ori albe, ori negre. Avea câteva tricouri mai diverse, însă nu îl vedeam purtând așa ceva.

Îmi trag un tricou negru mai mare peste bine și o pereche de boxeri care mai aveau puțin și cădeau de pe mine, însă era mai bine decât nimic. Îmi trec degetele prin par și ies încordat din dormitor, murmurând ceva incoerent la simțul diferenței vizibile de temperatură. Aud câteva voci din bucătărie, însă nu știam dacă să mă bucur sau nu. Cel puțin nu plecase.
Cu pași lenți, intru tiptil în bucătărie. Îl observ pe Xander care gătea ceva, iar lângă el era un blond înalt. Blondul părea de o vârstă cu mine, însă categoric era mai masculin. Eu îmi păstrasem, în continuare, aparențele unui copil de 16 ani, nu cred ca am noroc de mai mult.

Discutau destul de lejer, iar asta îmi aducea un fior pe șira spinării. Nu cumva...el era iubitul lui? Satenul nu a menționat niciodată ca ar avea pe cineva, dar de asemenea nici ca nu ar avea pe cineva. Desigur, mai era și vorba despre noaptea aceasta, însă dacă doar fusese o excepție?

Oh, la naiba, ar fi mai bine sa mă întorc și să plec tiptil din apartament, nu vreau sa fac o tâmpenie.

—Ai stat câteva secunde în ușă, iar acum nici nu mai vrei sa intri? Mâncarea e gata, ai putea intra acum. Oricum Chris pleacă imediat, nu te rușina, mi-se adresează satenul.

Când mă întorc spre el, observ ca ii arunca priviri urâte blondului. Așa zisul Chris se strâmbă și fura o bucată de omletă, înainte sa se întoarcă și să mă examineze cu privirea, plecând repede.

Îl privesc suspicios, încercând să înțeleg ceva, însă tot corpul mă durea prea tare. De parcă Xander îmi citise gândurile, se întoarce pe vârfuri și îmi întinde un pahar cu apă, în care aruncă o pastilă pentru dureri de cap.

Murmur un mulțumesc vag și las conținutul revigorant să mă trezească și să mă scape de infernul acesta.

—Uite, scuze... știu că erai beat, nu trebuia să mă culc cu tine, reiese într-un fel ca m-aș fi folosit de tine. Trebuia, cel puțin, sa fiu măcar mai finuț, însă când sunt obosit sunt ca un ghimpe în coastă, râde încordat și se întoarce spre tigaia lui.

Deși nu mă vede, dau negativ din cap. Nu se folosise de mine, eram suficient de treaz plus că țin minte perfect cum sunt singurul care a dus la totul. Deși la partea cu finuț nu aș nega, deoarece acum mă doare spatele de mor și sunt plin de urme.

—Nu am băut atât de mult, subliniez. Totuși, cine e...ăă, Chris? Îmi arcuiesc o sprânceana, dorind să schimb subiectul.

Nu vreau sa își amintească despre ce am spus eu despre relația mea cu Bryan. Doamne, mai bine uită, mă simt și așa super prost pentru tot.

El se întinde și scoate o farfurie din dulap, apoi începe a aranja mâncarea in ea. Văzând mâncarea, îmi aduc aminte ca ieri nu prea am mâncat și deja foamea își spunea cuvântul. La naiba, omleta aia părea genială.

—Chris e fiul partenerilor mei de afaceri, însă suntem destul de buni prieteni. E un pic cam insistent, însă dacă nu era, probabil nici nu ne împrieteneam, chicoti și se întoarce spre mine.

Expir ușor ușurat, deși as fi și mai ușurat dacă aș afla ca Chris ar fi straight. Și iarăși o făceam pe copilul gelos, oh doamne.

Privesc farfuria din fața mea și când o gust, realizez rapid ca nu a mințit când a spus ca se pricepe la gătit atunci. Nici la se-  și iarăși am roșit, la dracu.

—Scuze pentru ce ți-am spus ieri. Nu e in totalitate adevărat, înghit în sec și privesc farfuria.

Satenul începe să râdă și își dă ochii peste cap, păstrând contactul vizual cu mine. Mă simțeam ușor ciudat sa îl știu atât de aproape de mine când acum câteva zile uitasem de el deja. Îmi simțeam întreg corpul de parcă a luat foc.

—Nu știi să îți ceri scuze, afirmă bărbatul, iar eu îl lovesc în braț.
Îmi scot limba, iar Xander pufnește ironic.

—Apreciază măcar ca încerc, încă faci si pretenții! Nu îmi cer scuze zilnic pf. Tu de ce nu mănânci? Pun întrebarea când realizez că el nici nu își pusese mâncare.

—Nu îmi place sa mănânc dimineața, veni răspunsul lui și da din umeri. Nu sunt obișnuit.

Îmi dau ochii peste cap și îmi apropii scaunul de al lui. Iau o bucată de omletă și până sa realizeze ce voiam sa fac, i-o bag in gură.

—Mănâncă! Ești un idiot, nici măcar nu e sănătos sa nu mănânci dimineața. Micul dejun e cea mai importantă masă a zilei, nu poți să o eviți pur si simplu. Din masa asta, corpul face rost de energie pentru întreaga zi. Înțeleg sa sari peste cină sau peste-

Dar înainte să termin de vorbit, Xander mă sărută.

~

N/A: Un capitol cute pentru că merită ăștia doi *^*

A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum