Cuvintele din ochii verzi

XIV - Mistuiți (prima parte)

„Iubirea, ca şi lumina, nu rămâne ascunsă." — Rabindranath Tagore

***

Iris își făcuse un duș rapid și se îmbrăcase cu rochița albastră pe care și-o pregătise cu o seară în urmă, pentru serbarea de la școala de surdo-muți, apoi ieși în mare grabă din camera ei, știind că Zoltan este afară și o așteaptă.

Exact înainte să iasă și din casă dădu nas în nas cu mama ei, ce o privi într-un mod potrivnic.

— Nu ai dormit acasă, domnișoară, nu-i așa? Unde ai fost? Iar ți-ai pierdut timpul cu nespălații și drogații ăia?

Iris îi spuse prin limbajul semnelor că înnoptase la prietena ei, dar se pare că acest răspuns o enervase și mai tare pe mama ei.

— A, și mai rău! Ce ți-am spus că nu îmi place să te văd că umbli cu chelnerița aia, fără educație și fără niciun Dumnezeu. De câte ori să îți spun, că nu este de nivelul tău și că ar trebui să îți cauți alți prieteni, care să provină din familii bune? Dar tu, nu! Faci ce faci și te încurci cu toți sărăntocii și neisprăviții. Ești la fel ca papagalul de taică-tu, ai ieșit leită el. Pe lângă handicapul cu care te-ai născut, nu ești în stare de nimic. Decât să stai și să bâzgălești toată ziua și să pierzi vremea cu toți idioții.

Iris avuse parte de acele cuvinte, din partea mamei ei, de zeci de ori, așa că nu mai avea de gând să stea și acum și să le vadă ieșind din gura ei, cu acea ură inexplicabilă, pe care o avea pentru ea, și înaintă ca să iasă afară. Însă fusese oprită de mama sa, cu bruschețe, țipând și mai tare la ea, când îi vorbi:

— Stai aici! Unde crezi că pleci, neisprăvito? Dacă până acum nu ai luat în considerare tot ce ți-am spus, de aici înainte ai să o faci. M-ai auzit? Știi cine a venit la mine la muncă acum două zile? David. A venit să-mi ceară să-l ajut să se împace cu tine, pentru că tu nici măcar nu vrei să afli ce are să-ți spună. Și acum, stau și mă întreb, tu chiar ești proastă de refuzi în continuare un asemenea băiat, cu o asemenea situație? Nu ți-a fost de ajuns cât m-am rugat de tine ca să-i dai atenție și cât am suferit pentru faptul că ai terminat relația cu el, pentru o prostie? Ce naiba vrei de la viața asta? Să ajungi ca și mine, să te spetești cu munca într-un spital, plin de bolnavi săraci și mizerabili? Sau să sfârșești căsătorită cu un bețiv și papagal ca taică-tu?

Iris îi transmise că tatăl ei nu este așa și îi ceruse să nu-l mai jignească și să îl bage în acea discuție. Apoi o anunță cu stoicism și hotărâre că nu are de gând să se împace cu David și să o mai asculte și de data aceasta. Intenționă să plece din nou, dar iar fusese oprită și bruscată de mama ei, care, fără nicio milă îi spuse:

— Ba de data asta, o să faci exact ce spun eu, pentru că altfel îți jur că nu mai ai viață cu mine în casa asta. Ori faci ca mine, ori pleci definitiv de aici. Să-ți fie clar. Care alt băiat, cu stare bună, crezi că o să îți mai dea ție atenție? Din fericire ai moștenit frumusețea mea, dar să nu uităm că că ești o surdă-mută și nu mulți și-ar încurca viața cu tine. Așa că ar fi inteligent din partea ta...

Zoltan ieșise din mașină, ca să o aștepte pe Iris și tot plimbându-se prin fața porții casei, auzise țipetele isterice ale mamei ei. Neștiind ce se întâmplă, intră în curte și se apropie de ușa de la intrare, iar de acolo auzi foarte clar toate cuvintele dure spuse de aceasta fiicei sale.

Era pur și simplu oripilat de ceea ce auzea și avuse impulsul de vreo câteva ori să intre peste ele în casă și să-i spună el vreo două acelei femei, dar se abținuse. Aceasta până auzise ultima remarcă și abținerea lui se risipi odată cu ea. Nervos deschise ușa, o trânti de perete și intră fără nicio rezervă.