Cuvintele din ochii verzi

XXXIII - O vânătaie cu consecințe

„Poţi să te plângi că tufele cu trandafiri au spini, sau poţi să te bucuri că tufele cu spini au trandafiri." - Abraham Lincoln

***

A doua zi Iris și Zoltan stabiliseră să se vadă direct la fabrică, deoarece ea voia să meargă în acea dimineață la spital la fratele său împreună cu tatăl ei. El sosise primul la fabrică după o noapte plină de gânduri și frământări, dar hotărât să vorbească cu ea despre operația ei și despre posibilitățile pe care le au ca aceasta să devină realitate.

Însă fusese surprins de un mesaj primit de la Iris în care îi scrisese că din pricina unei dureri de cap nu se simte prea bine și că preferă să rămână să lucreze de acasă, asigurându-l că va termina modelele pentru noile vaze în cursul acelei zile. Se îngrijoră, dar inevitabil apăruse și o picătură de îndoială și suspiciunea că-i ascunde din nou adevăratul motiv pentru care ea nu venise la fabrică. Hotărât să afle dacă se înșela sau nu și dacă avea motive reale să se îngrijoreze, o întrebă printr-un mesaj:

Am motive să mă îngrijorez?

Nu, este doar o durere banală de cap, dar care nu vrea să dispară de aseară, îi răspunse Iris.

Ok, Panseluță, atunci rămâi acasă. Nu este nevoie să termini azi modelele, odihnește-te ca să-ți treacă durerea de cap, iar după-amiază trec pe la tine, mergem să mâncăm împreună și apoi poate facem câteva cumpărături pentru apartament. 

Aș prefera să nu ies deloc, să mă odihnesc și să petrec ziua cu tatăl meu. Te superi dacă nu ne vedem azi? 

Mesajul ei îl făcuse pe Zoltan și mai suspicios. Avea o senzație acută că ceva se întâmplase la ea acasă și era evident că nu voia să-i spună. Privi fix ecranul telefonului și analiză din nou cuvintele scrise de ea, iar după o clipă destul de lungă de cugetare îi răspunse și el:

Nu mă supăr, Panseluță. Important este ca tu să fii bine. Ai grijă de tine!

Primi un alt mesaj de la ea în care îi mulțumea pentru înțelegere, iar el mai așteptă aproximativ o oră și jumătate, după care se ridică hotărât, îl îndemnă pe Thor să-l urmeze și plecă din fabrică, scriindu-i lui Iris un alt mesaj înainte să pornească mașina:

Ce faci, cum te mai simți?

Puțin mai bine, stau în pat desenez și mă gândesc la tine și la faptul că abia aștept ca apartamentul să fie gata și să ne mutăm împreună. Tu ce faci, ești la fabrică? 

Nu, sunt în fața casei tale și vreau să te văd măcar pentru un minut. Ieși tu sau intru eu?

Ies eu imediat.

Răspunsul lui Iris întârzie mai mult decât ar fi fost normal și la fel și ieșirea ei din casă, fapt ce-l neliniști pe Zoltan. Intră în curtea casei și o așteptă nerăbdător în fața ușii. Fusese surprins când o văzu că iese cu o pereche de ochelari de soare la ochi, mai ales că ea nu obișnuia să poarte un asemenea accesoriu, și cu părul aranjat pe partea stângă acoperindu-i foarte mult din față.

Iris îi sări în brațe și-l strânse puternic, de parcă avea nevoie disperată de acea îmbrățișare. Zoltan nu lungi prea mult acel moment, presimțea că ea nu era bine și acest lucru îl agită instant. Dar așteptă înainte să-i ceară adevărul celor întâmplate. Se depărtă ca să o poată privi și o întrebă mirat de prezența acelor ochelari stranii:

— Ce-i cu ăștia la ochii tăi?

— Mă deranjează lumina puternică din cauza durerii de cap, îi explică ea prin semne cu niște mâini tremurânde și puțin încurcată, fiind evidentă stângăcia acelei explicații, dar și a atitudinii ei din acel moment.