Cuvintele din ochii verzi

XXXV - Plecare subită

„Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată, și totuși... am plecat." - Mihail Drumeș

***

Cei doi rămaseră întreaga noapte la clinica veterinară din Brașov, unde Zoltan îl supuse pe Thor la tot felul de investigații ca să vadă dacă erau șanse să-i redea vederea la ochiul stâng. 

Spre dimineață,  sosiseră la clinică Gabriel împreună cu tatăl lui Iris cu haine de schimb pentru amândoi și cu ceva de mâncare. După ce își prezentă mulțumirile pentru gestul lor, Zoltan îi sugeră lui Iris să se întoarcă la herghelie odată cu tatăl ei și cu Gabriel, însă aceasta refuză vehement:

 — Nu vreau să plec! Vreau să rămân aici cu tine și cu Thor!

— Iris, nu ai dormit toată noaptea și deja arăți foarte obosită! se impuse Zoltan încercând să nu pară prea autoritar.

— Tu ai aproape patruzeci și opt de ore de când nu ai închis un ochi și îmi spui mie că nu am dormit? îi replică Iris încruntându-și ochii la el.

— Am dormit. Când am fost la rulotă am apucat să adorm ceva timp înainte să mă sune Gabriel.

— Da, cât? Cinci minute? îl întrebă ea plină de revoltă pentru grija lui exagerată pentru ea și pentru neglijența față de el. 

Zoltan oftă și-și dădu ochii peste cap nemaiavând forță să se certe și cu ea în acele momente. Observă cum fratele său și tatăl ei îi priveau cu atenție pe amândoi, mutându-și privirea când la unul când la celălalt curioși parcă de cum se va termina contrazicerea lor. 

O luă de mână și o trase câțiva pași mai departe de cei doi, o privi impunător și îi vorbi în același mod:

— Iris, nu te compara cu mine! Pe tine te-a consumat toată treaba asta mult mai mult decât pe mine și nu-mi place deloc cum arăți. Dacă într-adevăr vrei să mă ajuți du-te la herghelie. Aș fi mult mai liniștit să te știu acasă, că te odihnești, decât aici și să te văd atât de epuizată și agitată. În plus, nici eu nu mai stau foarte mult. Aștept să primesc câteva rezultate de la investigațiile pe care i le-am făcut și apoi vin și eu acasă să mă odihnesc, pentru că în cazul în care va mai fi nevoie de vreo operație nu o pot face pe fondul acesta de oboseală. Te rog, Panseluță, ascultă-mă! adăugă el cuprinzându-i chipul în palmele lui mari și vorbindu-i pe un ton mai blând. Am nevoie să te știu măcar pe tine bine. Ok?

Iris îl aprobă printr-o înclinare a capului nu prea încântată că trebuia să plece, dar îi acceptă sărutul de rămas bun, îl îmbrățișă cu dragoste și plecă împreună cu tatăl ei și cu Gabriel. 

După aproximativ patru ore, sosise și Zoltan acasă. Urcă nerăbdător în dormitor unde o găsise pe Iris dormind. Își făcuse un duș rapid și apoi se băgă în pat alături de ea. 

Iris simțise prezența lui în pat imediat, mirosul lui irezistibil, brațele lui care o lipiseră de el și barba care o gâdilă când buzele lui calde îi atinseră fruntea. Zâmbi încântată de toate aceste simțuri ce-i bucuraseră inima, deschise ochii și-l privi cu dragoste.

— Am venit, Panseluță! Acum dormi în continuare!

— Ce face Thor? întrebă ea îngrijorată.

— Este bine. S-a trezit și chiar a mâncat și a băut puțin. L-am lăsat în grija colegului meu, după ce mă odihnesc câteva ore îl operez din nou. Există o șansă să poată vedea și cu acel ochi. 

Iris zâmbi ușurată odată cu acea speranță, i se luase o piatră uriașă de pe suflet aflând acea veste. Se cuibări la pieptul lui Zoltan și înainte de a adormi din nou îi scrise cu degetul pe piele, în dreptul inimii „Te iubesc!".