Cuvintele din ochii verzi

V - Gravitând unul pe orbita celuilalt (a doua parte)

La mulți ani, doamnelor și domnișoarelor! Vă doresc din suflet să fiți iubite așa cum nici măcar nu îndrăzniți să visați, să fiți admirate și respectate la tot pasul! Și cel mai important, nu uitați să vă apreciați voi însevă și că sunteți minunate în orice moment și în orice ipostază. Vă îmbrățișez cu drag și cu o mare recunoștință!

***

„Nu poţi acuza gravitaţia când dragostea te doboară" - Albert Einstein

***

În următoarea zi, din acea săptămână plină de evenimente tumultoase, după doar două ore de la începerea programului la fabrică, Zoltan, mătușa lui și directorul de logistică coborâseră în secția de producție pentru a vedea, chiar la fața locului, cum vor organiza lucrurile pentru onorarea noilor contracte semnate.

Când trecuse pentru prima dată pe lângă zona de design, fără să se poată abține, Zoltan își aruncă ochii către masa de lucru a lui Iris și observă lipsa ei. Același lucru se întâmplase și când rămăseseră doar el și doamna Hortensia și se întoarseră în acea zonă, iar Zoltan, în cel mai direct mod, o întrebă:

— Iris nu a venit azi la serviciu?

— Ai și văzut că lipsește?

— Din moment ce te-am întrebat de ea, este clar că am văzut. Care este problema dacă am observat acest detaliu?

-— Zoltan, ți-am spus doar că nu vreau ca...

— Mătușă, îmi poți da un răspuns la prima mea întrebare, fără să începi tu să fabulezi?

Doamna Hortensia oftă puternic, știind că dacă nepotul ei nu vrea să discute despre un anumit subiect, era imposibil să schimbi acest lucru. Îl cunoștea perfect și știa că era mult mai bine pentru ambele părți, să-l lase în pace, decât să-l presioneze cu ceva. În plus, indiferent de situație, el întotdeauna își făcuse mai mult rău lui însuși, dar niciodată persoanelor nevinovate de lângă el. Astfel că începuse să fie îngrijorată mai mult pentru el, în acea situație, decât pentru Iris. Cu toate acestea, alesese să nu insiste, ci doar să-i răspundă la întrebare:

— Azi vine mai târziu. De fapt, miercurea și vinerea vine mereu mai târziu și rămâne peste program să recupereze orele pierdute.

— De ce? Ce treabă are ea în intervalul acesta de timp? se interesă el cu ochii încruntați, cu o atitudine specifică unui bărbat posesiv cu femeia ce-i aparține, a unui bărbat care trebuie să știe unde își petrece aceasta timpul și cu cine, iar acest aspect o îngrijoră și mai mult pe mătușa lui.

— Este profesoară de desen la școala de surdo-muți din oraș. Asta este treaba pe care o are în acest interval de timp.

Pentru doamna Hortensia fusese extrem de vizibilă surprinderea ce luă naștere pe fața nepotului ei în urma răspunsului oferit. Ar fi vrut să-l facă să conștientizeze pericolul la care se expunea singur și să stea serios de vorbă cu el, dar fusese chemată de secretara ei la un apel telefonic important.

Zoltan rămase singur și atras fiind de masa de lucru a lui Iris, se apropie și privi curios toate obiectele de pe ea. Atinse cu vârful degetelor câteva pensule, ce erau așezate după grosimea părului, într-o ordine deplină, atinse și ceașca pe care ea o avea în lucru, apoi se uită surprins la cana care avea pictați pe ea niște cai falnici în alergare și care mai avea în ea puțin ceai, ceea ce indica că aceea era cana ei personală. Însă lucrul care îi atrase și mai mult privirea, fusese o ramă foto, cu o poză ce o reprezenta pe Iris în brațele unui bărbat tânăr și foarte arătos. Pentru a o putea vedea mai bine, o luă în mână și după ce o studie puțin, se întrebă dacă nu cumva acela este iubitul ei. Nu mult îi luase să conștientizeze că nu era prima dată când făcea acest lucru.