Cuvintele din ochii verzi

XXXVIII- Șantaj și un apel de ajutor

Vă doresc din suflet să aveți un Crăciun fericit și plin de magie, să-i aveți în jurul bradului pe toți cei dragi vouă, iar Moșul să fie bogat și să vă împlinească chiar și cele mai arzătoare dorințe! Crăciun fericit și un An Nou cu mult mai bun și cu o desagă plină de bucurii și împliniri!☃️🎅❄️🌲

***

„Nimeni nu reuşeşte să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculţi ce spune. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aştepţi." - Paulo Coelho

***

Din ziua în care se întorsese în oraș, Zoltan avuse tot timpul prezentă în minte moartea tatălui său, ca și când încă nu era convins că aceasta chiar se întâmplase. Că în cele din urmă dictatura de care s-a zbătut o viață întreagă să scape și care i-a distrus copilăria, luase sfârșit. Și din dorința de a se convinge, dar și dintr-un sentiment straniu pe care nu și-l putea explica și de care se lăsase condus, în următoarea dimineață se opri la cimitirul din oraș. 

Se afla în fața cavoului de câteva minute și încerca să-și dea seama ce simte exact. Era dezgustat de somptuozitatea mormântului, semăna mai degrabă cu un mini castel care avea în mijlocul acoperișului o cruce mare aurită în loc de turn. Nu-l miră luxul folosit la acel mormânt, era exact stilul familiei Romanov și modul părinților săi de a-și arăta bogăția și importanța pe care erau convinși că o au. După ce trecu peste acest dezgust, își dădu seama că nu simțea nici cea mai mică durere. Se chinui să-și inducă singur durerea, încercând să găsească prin ascunzișurile amintirilor lui o întâmplare fericită cu tatăl său, iar pentru că nu găsi, nu se mai simți atât de vinovat că nu-l durea moartea lui și încetă să se mai chinuie. 

Inspiră și expiră puternic de parcă tocmai se eliberă de tot trecutul lui atât de violent și de traumatizant, după care vorbi cu voce tare:

— Ți-am dorit moartea de atâtea ori, iar acum... când mă aflu în fața faptului împlinit, nu simt nimic. Și mă sperie, pentru că mi se pare mult mai gravă această indiferență decât dacă mă bucuram că în sfârșit dorința mi s-a împlinit. Faptul că te afli aici, este dovada clară că până și răul cel mai mare are un final. Sper doar ca acolo unde ești să fii un om mai bun sau măcar să nu te mai bucuri de aceeași invincibilitate. 

Avuse senzația că spusese mult mai mult decât simțise nevoia și se pregăti să plece. Dar înțelese din limbajul corporal al lui Thor că cineva se apropia din spate și se întoarse. O văzu pe mama lui îmbrăcată toată în negru apropiindu-se și privindu-l cu emoție. 

Se urni repede din loc și pentru că nu-și dorea să aibă vreo discuție cu ea, încercă să treacă pe lângă ea fără ca nici măcar să o salute. Dar aceasta îl prinse de marginile tricoului și încercă să-l rețină:

— Zoltan fiule, te rog, nu-mi întoarce spatele! Nu mă respinge în felul acesta!

— Dă-mi drumul! îi ceru el pe un ton aspru evitând să o privească. 

— Fiule, nu-mi poți face asta? se plânse ea pe un ton tânguitor care-l scoase și mai mult pe Zoltan din fire.

— Ce naiba mai vrei de la mine? M-ai distrus și pe mine și pe fata aia care nu ți-a greșit cu nimic! Te-am avertizat să stai în banca ta, dar în limitarea și grandomania ta de doamnă de o importanță pe care nimeni nu o mai poate ajunge, ai crezut că le știi tu pe toate și că Iris nu este suficient de bună pentru mine. Însă știi ce gâtu' mă-sii trebuia să înțelegi tu? Că fata asta era mult prea bună pentru mine și pentru gunoiul nostru de familie.