Cuvintele din ochii verzi

XXXII - Împotriva lumii

„Forever trusting who we are

And nothing else matters

Never opened myself this way

Life is ours, we live it our way

All these words I don't just say

And nothing else matters

Trust I seek and I find in you

Every day for us something new

Open mind for a different view

And nothing else matters

Never cared for what they do

Never cared for what they know" - Metallica

***

— Mamă, ce cauți aici? o întrebă Zoltan vizibil enervat de prezența ei, când aceasta se apropie de ei doi.

— Mi-a spus Hortensia că ai revenit în oraș și aș vrea să vorbesc cu tine.

— Noi tocmai ne pregăteam să plecăm și ne cam grăbim. O lăsăm pe altă dată, o anunță el luând-o pe Iris de mână și îndreptându-se către mașină. 

— Fiule, te rog! Nu durează mult, insistă mama lui.

Zoltan oftă exasperat, vocea aceea slabă ca de om sfârșit îi era binecunoscută lui Zoltan și deja începuse să-i zgârie timpanele. Se opri și se întoarse la ea cu o atitudine plină de iritare din pricina insistenței și chiar și a prezenței ei. 

— Mamă, chiar nu vreau să-mi stric ziua cu văicăririle tale. Te rog, lasă-mă să-mi văd de viața mea și înțelege că nu voi fi niciodată fiul pe care tu ți-l dorești și că relația asta dintre mamă și fiu nu funcționează bine.

— Dar nu pentru asta mă aflu aici. Știu că am greșit și îmi pare rău. Te rog, fiule, putem vorbi cinci minute singuri? îl imploră ea, privind pentru o secundă cu coada ochiului la Iris.

— Dacă vrei să-mi spui ceva va trebui să o faci de față cu viitoarea mea soție, o anunță Zoltan foarte impunător în timp ce-și înconjură brațul pe după umerii lui Iris și o trase mai aproape de el.

Anunțul indirect al fiului său o surprinse vădit pe doamna Romanov, iar pentru o clipă Zoltan zări o urmă din groaza ce o cuprinse instant, dar pe care se străduise să o mascheze printr-un zâmbet forțat. 

— Cum dorești tu, fiule, acceptă aceasta cu o atitudine smerită. Să fie într-un ceas bun și să fiți fericiți. Eu... Eu vreau să-mi cer iertare pentru faptele mele și să vă cer să... Putem să ne așezăm și să putem vorbi cu calm, le ceru ea arătând spre masa de camping din fața rulotei, fiind evident cât de greu îi era să-și prezinte acele scuze.

Strategia ei era nouă pentru Zoltan și reușise să-i trezească curiozitatea acestuia, motiv pentru care îi acceptase acea propunere și după ce-i făcuse semn se așezaseră toți trei în jurul mesei de camping. 

— Eu vreau doar să vă cer, la amândoi de această dată, completă ea în timp ce se strădui să-i zâmbească și lui Iris, să mă primiți și pe mine în viața voastră. Zoltan, ești unicul meu copil și ca orice mamă îmi doresc să te am alături. Am rămas atât de singură și îmi este tare greu. Vă promit că nu vă mai creez nicio problemă. Tot ce vreau este să ne vedem din când în când, să luăm masa împreună și să putem vorbi, să-mi povestiți de planurile voastre și eu să vă susțin cu tot ce pot.