Oaia Pierduta

25. Asociatia Fermierilor (2)

– in Sala Mare de Sedinte, la Asociatia Fermierilor –

In vremea crizei Fermierii au fost nevoiti sa ia masuri drastice.
Chiar daca criza a venit, nevoile populatiei de hrana nu s-au oprit, ba chiar din contra.
De frica oamenii au inceput sa ravneasca mai multa, asa ca intreaga societate se baza pe ce produceau ei, Fermierii. Ei trebuiau sa livreze constant pentru o populatie care cerea in continuu.

Sub aceasta presiune Fermierii erau nevoiti sa recurga la metode drastice. Asa ca au creat Asociatia Fermierilor Producatori astfel incat sa se ajute intre ei si sa ofere mult mai repede produsele necesare de baza: oua, lapte, carne.

Folositoare sau nefolositoare.
Asa au fost impartite animalele dupa noua ordine sociala dictata de criza. Daca inainte erau privite ca niste coechipieri si erau tratate ca niste fiinte umane, acum totul se schimbase. Fermierii se uitau la ele ca la niste resurse. Daca puteau produce ceva in interesul lor erau folositoare – daca dadeau oua, lapte –
daca nu, erau paraziti, nefolositoare – pisici, hamsteri, caini –
fiind in pericol sa ajunga sa fie vanati chiar pe piata neagra, pentru ultima categorie de hrana: CARNE.

Unui comitet format din acesti oameni trebuia sa ii vorbeasca acum Oaia,
devenita peste noapte reprezentantul Aliantei Animalelor Domestice la Oras si lor trebuia sa le ceara...
– De ce ai venit azi, aici? intreba Vicepresedintele comitetului Asociatiei Fermierilor, Macelarul.
Sala imensa rasuna de ecoul vocii puternice.
Ca in fata unui tribunal oaia trebuia sa isi expuna cazul si sa le prezinte ideea.
Panelul format din Presedinte, Vicepresedinte si cei 12 Consilieri era strans sus, in fata si o scana neiertator.

Oaia tace. Nu indrazneste nici macar sa se uite la Macelar.
Figura lui inca o bantuia. Fugise de el de la interviu cand incercase sa o omoare
si acum era aici, in fata ei.
Asta era sfrasitul.

– Alianta Animalelor Domestice la Oras, asa vad ca va numiti, continua Macelarul. Aveti pe ordinea de zi un nou produs.

In spatele oii erau tribunele unde participantii stateau impartiti in doua tabere:
oamenii, membrii ai Asociatiei Fermierilor si
haitele, Lupii si Latosii, membrii ai Aliantei.
Toti asteptau o reactie de la ea.

Ce sa zica acum? Stia ca tot ce va fi zis va fi folosit impotriva ei...

– Aveti o afacere in care vreti sa ne implicam.

Oaia lasa fata in jos.
Asta era sfarsitul.
Nu putea scapa de el,
Crezuse ca daca a fugit de el era
libera
Crezuse ca daca a intalnit camarazi care o stimeaza era
libera

– Vreti sa colaborati cu noi pentru acest produs...Noi oferim finantare si sprijin in conditiile actuale, insa produsul trebuie sa indeplineasca anumite criterii. Aveti un prototip?

Crezuse ca daca aveau un plan era
libera

insa,
tot ce facuse pana acum era inutil.
Orice ar zice nu avea cum sa castige in fata
Macelarului.

Cainii din tribune se uitau nedumeriti unii la altii, intrebandu-se de ce oaia nu vorbeste asa cum au stabilit.

Ar putea sa-l denunte chiar acum, in fata tuturor pentru ca a incercat sa o omoare la interviu,
Sa spuna tot prin ce a trecut!
Cum a mers la interviu, cum a incercat sa o manipuleze, sa o minta, sa o foloseasca,
sa o prinda, sa o urmareasca ca sa o ucida.

dar...
cine o va crede?
Nu are dovezi...
E doar cuvantul ei, al unei oi simple, sarace, necunoscute,

impotriva Vicepresedintelui Asociatiei.

Oaia stranse puternic Cutia de Lapte.

– Asta este? intreba Macelarul luand Cutia de Lapte din mana oii.

Oaia intalni privirea sfidatoare a Macelarului.
Un fior rece o cuprinse.
O va omori.
Daca va afla ca nu e lapte in cutie, vor pieri cu totii.

Un zambet marsav aparu pe fata lui simtind greutatea cutiei. Era goala.

– Noi ne cunoastem de mult, continua el. Stiu ca s-au facut greseli in trecut, insa sunt pregatit sa te iert. La inceput am crezut ca nu esti serioasa, cand ai fugit pur si simplu de la interviul de Ambalator de la firma mea. Insa stiu ca trecem cu totii printr-o perioada grea in care poate nu luam cele mai bune decizii. Prin urmare, te iert si sunt gata sa cred in tine din nou si sa cred ...in produsul tau! adauga Macelarul zambind arogant. Nu multi ar fi la fel de ingaduitori in locul meu, sa permita unor javre, care nu sunt nici macar oameni, sa intre in Asociatia Fermierilor pur si simplu. Dar produsul oferit conteaza mai mult decat prejudecatile sociale. Daca puteti sa contribuiti cu acest produs la binele tuturor, o sa va ajut cu cea mai mare placere. Daca nu, si ne-ati mintit – Macelarul o tinti pe oaie cu privirea- va trebui sa raspundeti aspru pentru faptele voastre!
Toata sala era in liniste.

– Ati adus „Cutie de lapte", continua Macelarul aratand cutia in sala membrilor Asociatiei Fermierilor. Sa incepem degustarea! Iti mai dau o sansa sa-ti arati adevarata valoare!
Singura sansa!

Macelarul ceru un pahar si inclina cutia sa verse laptele.
Totul parea un vis urat.
Era asta sfarsitul? Avea sa toarne si toata sala avea sa afle ca nu e nimic in cutie.
Lapte? Carne? Oare doar atat reprezenta ea?

Va urma...