No, totdeauna a stiut ce are de facut.
Sa protejeze turma!
Asta era menirea ei.
Un ciobanesc mioritic desavarsit, Mamusha, traise in munti, la stana, toata viata ei, dar stapanii ei au parasit ferma si s-au mutat la oras acum doi ani cand s-a nascut fetita lor. Ea se atasase de fetita Gigi, asa ca a ales sa ii insoteasca la oras. Nu putea sa ii lase sa plece singuri, neprotejati, in necunoscut.
Totul a mers bine la inceput si chiar daca Mamu (cum i se zicea de catre stapani) s-a acomodat greu cu aerul de oras, a rezistat pentru cea mica. Insa cand a inceput criza stapanii au ramas fara job asa ca ea, Mamusha, trebuia sa-i ajute acum!
Nu putea ramane alaturi de ei pentru a o hrani. Trebuia sa-si asigure singura hrana.
Asa ca a infiintat un grup suport, de ajutor intre cateii din cartier si i-a invatat tainele luptei pentru supravietuire: a luptei in echipa.
Asa a putut sa-si ajute familia pe tot acest timp al crizei.
Cainii puteau sa umble liberi pe strazi fara sa fie atacati de virus, spre deosebire de oameni.
Asa ca era randul lor sa ii ajute acum. Incercau sa faca treburi marunte, cum ar fi: sa le duca gunoiul, sa le aduca produse, sa le curete strazile, pentru care primeau diverse recompense sub forma de mancare de la vecini.
Astfel Mamusha reusea sa-si ajute familia si chiar sa le aduca mancare din cand in cand.
Dar si acestea s-au terminat.
Cu trecerea timpului criza s-a prelungit depasind puterile tuturor si acum totul era pe sfarsite: mancare nu mai era, acces la munci si recompense din ce in ce mai rar si
fetita se imbolnavise.
Astfel ca Mamu incepu sa treaca de la masuri de rezistenta – la masuri agresive.
Singura cale acum era expansiunea teritoriului. Trebuia sa atace!
***
Cand ajunse la parc in noaptea cu pricina, Mamusha simtea ceva neobisnuit.
A trimis o patrula sa verifice si intr-adevar, trei inamici incalcasera teritoriul.
Nerespectarea nu era permisa. Trebuiau pedepsiti!
Asa ca o haita de sase dulai porni spre ei, sa-i puna la punct!
Simtind ceva neobisnuit de data aceasta, Mamusha decise sa-i insoteasca.
Si exact cum a crezut, asteptarile ei au fost confirmate.
Avea in fata salvarea tuturor! Gasise speranta!
O oaie!
O oaie era printre ei. O oaie care dadea lapte!
In sfarsit era salvata!
***
– No stati pi loc! Retragerea! comanda lidera catre cei din haita.
Oaia se uita indelung la ceea ce nu mai vazuse in viata ei: toti cei sase dulai se oprira si se dadura la o parte sa faca loc unei fapturi rotunde, pufoase si zambitoare!
Aceasta era adavaratul lider al Latosilor: o femela!
Oaia simti ceva special in privirea ei: ceva protector si in acelasi timp instigator, ceva grav si in acelasi timp salvator.
Lidera parea a fi in favoarea lor dar oare de ce? se intreba oaia.
De ce parea asa de interesata de ea?
Un fior o cuprinse : daca ascundea ceva si asta era o capcana...?
insa de asemenea putea fi sansa lor de a ajunge la o intelegere
si singura lor sansa de a scapa teferi...
– No Taiosule, vino incoace! spuse lidera catre secundul ei tragandu-se impreuna intr-o parte. De ce faceti asta? sopti catre el. Nu v-am spus sa-i lasati?
– Dar sefa...au incalcat teritoriul...
– No bine! Voi trebuie sa intelegeti ceva: noi nu facem asta de placere, ci de Nevoie! Viata ne-a impins aici si ne-am adaptat la conditiile aspre. Dar noi suntem mai mult decat atat, mai buni decat atat. Stiu ca e important sa mentinem ordinea, dar cu ce pret...?
– Sefa, dar daca ii lasam sa plece, renumele nostru de spaima cartierului va fi pierdut...ba mai rau, vom capata faima de Milosi in loc de Latosi si celelalte gasti nu ne vor mai lua in serios. Vom pierde teritoriul, statutul si ne vor distruge. Mila ne va distruge.
– No Taiosule, te stiu de cand erai mic si niciodata n-ai vorbit mai cu pacat decat azi! Virusul distruge oamenii, nu omenia. Asa ca da-i pace! Mergi inapoi si fii om!
Taiosu se intoarse catre gruparea lor.
– Si Taiosule...ada-mi Oaia! ceru Mamusha.
Taiosu se intoarse si dadu semn de retragere.
– Veti pleca si nu va veti mai intoarce aici!
Tu, vii cu noi! spune el venind catre oaie.
– Nu poti sa o iei fara acordul nostru! sarira Micutu' si Negrila.
– Ce e ea pentru voi? E parte din haita voastra? ii repezi Taiosu'.
... O tacere rece se lasa ca raspuns.
Oaia stia ca nu merita sa se incaiere pentru ea. Nu facea parte din echipa lor si abia se cunosteau, insa
cei doi incepura sa latre si se repezira la Latosi.
– Nu o veti lua! maraira Negrila si Micutu'.
Ea nu facea parte din echipa lor si totusi luptau pentru ea...
Cineva lupta pentru ea. Cumva chiar daca nespus, putea fi si acesta un raspuns pentru care merita sa te lupti.
Era tensiune in aer. Toti erau incordati si nu voiau sa cedeze nici un centimetru.
– No poate nu ma crezi, ii intrerupse Mamusha zambind catre oaie, dar si eu am lucrat la stana. Mi-am petrecut tata' viata la stana.
Asa cum a crezut, lidera parea ca ascunde ceva, un plan ascuns. Orice ar fi fost, era singurul lucru care ii putea scapa din aceasta situatie.
Oaia isi dadu seama ca pentru a-i salva pe Micutu si Negrila de haita Latosilor, era o singura cale.
– Vin cu voi, spune catre Latosi, cu o conditie! Prietenii mei sa nu fie raniti!
Ea trebuia sa faca primul pas daca voia sa fie acceptata in echipa. Va lupta si ea pentru ei!
– No nu trebuie sa ma credeti, adauga Mamusha catre cei doi, dar mergeti si spuneti sefului vostru ca vreau sa ne intalnim. Am gasit pe unde sa scoatem camesa!
Micutu si Negrila se cautara privirea oii. La cel mai mic semn erau gata sa sara la atac.
– Mergeti! Ma voi duce cu ei! Spuneti-le ca ne intalnim cu totii in zorii zilei! aproba oaia confuza, dar intrigata de propunerea Mamushei.
Daca va putea face ceva pentru ei, o va face!
Mamusha pleca cu oaia si cu haita de Latosi, lasandu-i in urma pe cei doi catei nedumeriti.
Oare puteau avea incredere in ea?
Va urma...
CITEȘTI
Oaia Pierduta
AdventureIn oras - metropola, o oaie ramane fara job in vremuri de criza. Angajatorul i-a restructurat postul si a concediat-o pe nedrept. Acum, desi deceptionata si ingrijorata pentru viitorul ei, oaia incerca sa-si gaseasca de munca. Trebuie sa reuseasca!
