Pe meleagurile intinse ale pajistei oaia sta linistita si paste.
A ajuns, in sfarsit a ajuns acasa!
Aer proapsat, soare si iarba, asta si...
– Sora, e timpul sa mergem! se aude un glas in departare. Prietena ei, Ana, o striga.
Dupa ce au pus bazele Acordului si noului plan pentru Alianta Animalelor Domestice la Oras, ea si prietena ei, Ana, s-au retras in linistea muntilor si au inceput un proiect propriu.
Oaia a parasit orasul si s-a intors in munti, la ea acasa.
Multe se pot povesti despre oaie si cum s-a incheiat Acordul pentru Pace, dar dintre toate o sa aflam doar urmatoarele intamplari:
Macelarul
a fost pus in fata faptului implinit – „Nu crezi c-ar trebui sa-ti ceri scuze fata de Oaie? latrase Patatu' la el" – si spre surprinderea tuturor...s-a retras.
A batut in retragere atunci cand Oaia i-a aruncat o privire sfidatoare, fara frica, plina de incredere.
De fapt asta il deranjase pana atunci. Crezuse ca poate sa o domine pentru ca era mai mica, mai vulnerabila, singura, pentru ca era doar o oaie. Atacul lui continea o provocare la conflict pe care il cauta in continuu, de care avea nevoie...mai ales cand oaia fugea mereu. Era o lupta nefinalizata.
Insa cand oaia l-a infruntat si i-a aratat ca este gata de lupta, ca refuza sa fie o victima, l-a surprins si l-a daramat. Fuga se incheiase, victima disparuse.
– Scuzele nu sunt suficiente...oaia se uita catre Patatu' facandu-i semn cu privirea sa dea inapoi. Un calm plin de incredere emana Oaia. O pace deplina, serena o inconjura in timp ce il privea fix pe Macelar si inainta in sala cu capul sus. Scuzele de la oameni mediocri sunt scuze mediocre. Faptele in schimb, sunt mai graitoare. Prin urmare voi semna Acordul cu conditia ca Macelarul sa fie Auditat in toata activitatea sa, la fel ca toti comerciantii. Odata ce incepem acest Acord vom avea nevoie desigur sa livram la cele mai inalte standarde si sa lasam pe piata numai comerciantii care se ridica la standardele respective.
Pe cei mediocrii ii va inghiti piata!
Haita Lupilor
Zorile ii gasi pe toti terminati dupa o noapte de petrecere asa cum se cuvine.
Oaia a deschis ochii dimineata si pentru prima data era acceptata. Se simtea inconjurata de prieteni si toate privirile ii aratau respect si intelegere. Cei din haita isi plecau capetele, ii faceau loc intre ei, ii zambeau.
Fusese riscant, riscase sa se arate cine este cu adevarat si supravietuise...
Dar nu, nu cine „este cu adevarat", ci isi aratase punctul cel mai vulnerabil: ca nu da lapte. Si nu fusese respinsa pentru asta. In schimb, dezvaluirea o eliberase si ii permisese sa isi descatuseze puterea.
Simtea ca ceva este plin in ea, ca nu mai e nevoie sa caute ceva ce nu gaseste, ca nu mai e nevoie sa demonstreze ceva ce nu exista. Simtea ca e suficienta.
Si asta ii facuse sa o accepte.
– Multumesc ca ai crezut in noi si nu ne-ai lasat! spuse Patatu' apropiindu-se de ea.
Fara tine nu am fi ajuns aici.
– Nici eu fara voi, recunoscu Oaia.
– ...
– ...
– Apropo... Turbatu' ma intreaba daca mai faci ciocolata?
– Ciocolata?
– Da. Pentru fetele lui, balerinele.
– Dar aia nu era ciocolata, era de fapt un baton cu lapte din soia, reteta proprie.
Ana
Dupa sedinta de la Asociatia Fermierilor, Oaia a aflat cine a ajutat-o din umbra:
– Am auzit ca tu ai fost cea care a insistat cu proiectul „Alpha" la cei trei: Agricultor, Veterinar, Botanist.
Ana se intoarce timid, in timp ce inima ii bate cu putere. Laptele se varsa pe jos din galeata care i-a scapat din mana. A gasit-o pe prietena ei, Ana, la o stana in munti.
– Sora? sopteste nevenindu-i sa creada. Fosta ei prietena, oaia, era chiar in fata ei. Fosta ei prietena pe care nici macar nu indraznea sa o priveasca in ochi. Imi pare foarte rau! zise ea cazand in genunchi. Dupa ce a trimis oaia la Macelar, dupa ce si-a trimis prietena ei la moarte, Ana a regretat cumplit. A cautat-o incercand sa o ajute, insa mai rau a facut deoarece Macelarul a aflat unde locuieste. Dandu-si seama de greseala ei, a incercat sa o caute dar nu a mai gasit-o. Apoi si-a dat demisia si a plecat in munti.
Insa intr-o seara a primit mailul din partea fostei sale prietene, trimis pesemne din greseala si catre ea. Stia ca trebuie sa o ajute. A mers la fiecare din cei mentionati in mail si nu a plecat pana nu i-a convins sa sustina planul oii.
-Tu m-ai trimis la Macelar, rosti oaia.
-...Nu credeam ca te voi mai vedea vreodata, dupa ce ti-am facut...Ana era in genunchi.
Eu te-am trimis la Macelar! Daca nu as fi fost eu, nu ai fi fost atacata si urmarita de moarte, nu ar fi fost nevoie sa pleci de acasa, nu ai fi ramas pe drumuri...De ce ai venit? Pleaca! Nu merit sa ma vezi.
– ...Stiu ca nu asta a fost intentia ta. Ai vrut sa ma ajuti de fapt.
-...
– In plus, tu ai fost cea care m-a ajutat cu planul.
– ...Asta nu compenseaza cu nimic, spuse Ana rusinata. Daca nu te-as fi sunat atunci la telefon, Macelarul nu te-ar fi gasit. Nici nu pot sa spun cat de rau imi pare, cat de mult regret momentul...
-...
– Iti raman vesnic indatorata! Poti sa-mi ceri orice. O sa fac orice!
– Orice?...Am nevoie de ajutorul tau! spuse oaia surazand.
Va urma...
CITEȘTI
Oaia Pierduta
AventuraIn oras - metropola, o oaie ramane fara job in vremuri de criza. Angajatorul i-a restructurat postul si a concediat-o pe nedrept. Acum, desi deceptionata si ingrijorata pentru viitorul ei, oaia incerca sa-si gaseasca de munca. Trebuie sa reuseasca!
