28. Asociatia Fermierilor: Planul Alpha

6 0 0
                                    

Cand si-a verificat mailul in dimineata reuniunii de la Asociatiei Fermierilor, Ana a vazut un mesaj neasteptat.
O oaie, reprezentand Alianta Animalelor Domestice la Oras, ii scrisese ei si altora din industria alimentara, cu rugamintea de a sustine initiativa lor pentru pace si o viata mai buna impreuna.

O oaie ii cerea ajutorul sa se alature Aliantei lor si sa-i sprijine.
O oaie...din partea careia nu mai auzise nimic de luni de zile.
O oaie careia i-a facut un rau de nedescris, trimitand-o la moarte.
O oaie pe care a trimis-o sa se angajeze la un Macelar.

O lacrima calda cazu pe tastatura rece in timp ce citea mailul si realiza ca oaia, fosta ei prietena, nu o va ierta niciodata.
Trebuia sa fie o greseala! Pesemne mailul ajunsese la ea din greseala. Nu mai vorbise cu ea de la incidentul respectiv.
Nici nu indraznea sa-i ceara iertare, insa acum, in calitate de asistenta a Vicepresedintelui Asociatiei Fermierilor – Macelarul, va face tot ce-i va sta in putinta sa o ajute.

Cunoscand bine agenda Macelarului si protocolul sedintei, Ana se duse personal, inainte de sedinta, la cei mentionati in mailul oii, Agricultorul, Botanistul si Veterinarul si le propuse un plan:
planul „Alpha – Munca pentru toti".

***

– in prezent, la Audienta de la Asociatia Fermierilor,
in Sala Mare de sedinte: Comitetul, membrii Asociatiei Fermierilor, cele doua haite si alti oameni in tribune asteapta deznodamantul.
Comitetul se pregatea sa dea sentinta oii, plecand urechea la acuzatiile aspre ale Macelarului.
Cele doua haite prinse in custi se pregateau sa se revolte, cand:
– Nu e singura! Am venit sa sustinem Alianta Animalelor Domestice la Oras! declarara Agricultorul, Botanistul si Veterinarul spre uimirea tuturor.

Macelarul devine galben la fata.
Oaia, cainii si toata sala amuteste si se uita la cei trei protagonisti.
Acestia pasesc apasat spre centrul salii si declara deschis:

– Avem un plan pe care vrem sa-l implementam, spuse Agricultorul.
– Un plan care sa fie in beneficiul tuturor, continua Botanistul.
– Si in care vom avea nevoie de ajutorul tuturor, urma Veterinarul.
Oaia ii recunoscu pe cei trei la care fusese la interviu la inceputul crizei si care o respinsesera.
– Aveti nevoie de ajutorul nostru? intreba oaia timid.

– Vrem sa construim un sistem de sere, spuse Agricultorul.
– In care sa crestem multe plante, grai Botanistul.
– Pe baza carora sa facem hrana bogata in nutrientii neceasari pentru toti, adauga Veterinarul.
– Vom face laboratoare si sere in care sa producem: lactate si proteine din produse vegetale, spuse Botanistul.
– Asa vom crea joburi noi si pentru oameni si pentru caini! spuse Veterinarul.
– Pentru caini? se mirara toti.
– Da, avem in proiect sa dezvoltam o sera in care e nevoie de ajutorul tuturor: de la sapat si plantat rasaduri pana la ingrijit facilitatile, mentenanta si organizare, distributie, promovare si vanzare, spuse Agricultorul. Il numim planul „Alpha – Munca pentru toti"!
Oaia se uita inmarmurita, era chiar planul propus de ea in mail. Cineva credea in planul ei!

Macelarul se facu rosu si incepu sa se balbaie.
– Si...Si ce treaba are asta cu Asociatia Femierilor? Nu o sa va permitem sa ne luati clientii! spuse acesta indignat.
– Sau puteti sa deveniti partenerii nostri, raspunse Oaia recapatandu-si glasul. Animalele au nevoie de plante, furaje, sa manance.
– O parte din plantatii vor fi hrana pentru animale, o parte hrana pentru oameni si toti vor lucra cot la cot sa le realizeze, confirma Botanisul.
– O sa construim o noua lume! Ce ziceti? Vreti sa lucram impreuna? intreba Agricultorul.

Sala incepe sa murmure: „Cum putem avea incredere in ei?", „Cum putem avea garantia ca va fi mai bine cu ei?"
– Cu totii vrem o viata mai buna, nu? spuse Agricultorul.
– De asta ne-am strans azi aici, nu? spuse Botanistul.
– Am venit aici sa sustinem Alianta Animalelor Domestice la Oras. Ar fi cazul sa le dam o sansa, nu? spuse Veterinarul.

– Numai vorbe si nimic concret! replica Macelarul taios. Avem nevoie de produse: lapte, carne, oua! Si nu au adus nimic. Astazi era audienta. Sansa le-a fost acordata deja si au pierdut-o!

– Sansa?! ... Au avut oare cu adevarat o sansa?! spuse Agricultorul. Cat de usor este sa inchizi ochii cand nu iti convine ce vezi?! Cat de usor este sa treci mai departe cand te gandesti doar la nevoile tale si ii ignori pe ceilalti?!
– Care ar fi alternativa pe care o propui? spuse Botanistul. O lume in care ne mancam unii pe altii? O lume in care ne pradam unii pe altii?
– Sa ridice mana cine are nevoie de carne, lapte, oua in alimentatia de zi cu zi? spuse Veterinarul.
Toti din sala ridica mana. " E clar ca avem nevoie!", murmurara cei din sala.
– Ce ai demonstrat cu asta? Nimic! se repezi Macelarul.
– Sa ridice mana cine vrea sa ucida vieti fara sa considere intai si alta varianta? continua Agricultorul. Sa ridice mana cine vrea sa-si construiasca viata pe seama distrugerii celorlalti?
.
.
.
Linistea apasa sufletele ingreunate ale celor din sala si toti lasa mainile jos.
In sala amutita rasuna vocea Agricultorului:
– Am venit aici sa sustinem Alianta Animalelor Domestice la Oras. Ar fi cazul sa le dam cu adevarat o Sansa , nu?!
.
.
.
Toti ramasera pe ganduri la planul propus de cei patru. Ce sa aleaga?
Sa se increada in Macelar sau in planul Alpha – Munca pentru toti?

– Cine ni se alatura? intrebara cei trei.

Va urma...

Oaia PierdutaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum